Jurnalul Electronic Al Păstorilor, Rom Ed 9, Ediţia Toamnă 2013

Ediţia Toamnă 2013

Produs de ...

Dr. Roger Pascoe, Preşedinte,

The Institute for Biblical Preaching

Cambridge, Ontario, Canada

www.tibp.ca

“Întărind Biserica în Predicare Biblică şi Conducere”

Partea I: Predicarea: Pregătirea Predicatorului

“Predicarea şi Lucrarea lui Dumnezeu” Pt. 3

De: Dr. Roger Pascoe

The Institute for Biblical Preaching

Cambridge, Ontario, Canada

În ediţia de primăvară şi vară 2013 a acestui Jurnal al Păstorilor (publicat pe acest website), am discutat despre pregătirea spirituală şi personală a predicatorului. Vom continua acest subiect din nou în această ediţie. Ceea ce învăţăm este că înainte de a predica Cuvântul cu putere, acurateţe şi credibilitate, trebuie să fii calificat spiritual şi personal. Persoana calificată pentru a predica Cuvântul este numită „omul lui Dumnezeu” de către apostolul Pavel.

De asemenea observăm că, pentru a fi calificat să slujeşti Domnului în lucrare, trebuie să ai în atenţie patru domenii principale: (1) păzeşte-ţi viaţa morală; (2) condu-ţi viaţă de acasă; (3) îngrijeşte-te de viaţa personală; (4) disciplinează-ţi viaţa de slujire. Ultima data am discutat despre „Păzeşte-ţi viaţa morală”. În această ediţie vom privi la celelalte trei aspecte ale omului lui Dumnezeu.

Condu-ţi viaţa de acasă (1 Tim. 3:5)

Caracterul adevărat al omului, valorile şi stilul de viaţă se vad acasă. Acolo se vede cin este el cu adevărat. John MacArthur spune: „De vreme ce păstorul trebuie să fie liderul bisericii Domnului şi un părinte iubitor pentru familia lui Dumnezeu, unde se poate califica mai bine decât în conducerea spirituală a propriei lui familii?”¹ Dacă un bărbat nu se poate raporta corect la soţia şi copii lui, dacă nu îşi poate conduce propria lui casă, cum va putea să conducă biserica? (1 Tim. 3:5) Conducerea spirituală în casă este premisa pentru conducerea în biserică. Aceeaşi conducere jertfitoare şi slujitoare pe care o aştepţi în conducerea bisericii trebuie să fie evidentă acasă.

De aceea, viaţa ta de familie trebuie să fie caracterizată de echilibru, bucurie şi supunere faţă de Cuvânt, disciplină, ascultare, dragoste, spontaneitate, slujire, sacrificiu pentru ceilalţi, respect reciproc, etc. De aceea, dedică timp adecvat şi de calitate şi atenţie faţă de soţia ta şi familie, iar apoi ia asupra ta responsabilitatea ritmului şi direcţiei spirituale fiind un exemplu duhovnicesc. Tu eşti responsabil de stabilirea priorităţilor spirituale şi concentrare asupra căminului. De vreme ce predici şi înveţi prioritatea Scripturii şi ascultarea de Dumnezeu în viaţă ta de slujire, fii sigur că eşti un exemplu al acestor lucruri în viaţa ta de familie.

Dacă tu nu aşezi un exemplu, dar ceri respectul soţiei şi copiilor, cum vei putea face aceasta în biserică, sau într-o agenţie de misiune sau într-o slujire para-bisericească?

De aceea vreau să te încurajez să pui deoparte timp adecvat şi potrivit pentru soţia şi copii tăi. Nu îi pune pe locul secund, după slujire sau biserică. Posibil că ai criticat pe cineva din biserica ta pentru că a făcut lucrul acesta, aşadar nu o fă şi tu. Arată familiei tale că eşti gata să laşi deoparte orice altceva pentru că îi preţuieşti pe ei. Fii accesibil, fii disponibil pentru ei prin prezenţa ta, în mintea şi emoţiile tale.

Fii responsabil de bunăstarea spirituală, fizică, emoţională şi mentală a tuturor din familia ta. Dacă nu îţi iei această responsabilitate acasă, cum o vei putea face în slujirea ta, dovedind credibilitate sau succes?

Aşadar oamenii lui Dumnezeu trebuie să fie soţii şi taţi iubitori şi credincioşi.

1. Fii Un Soţ Iubitor Şi Credincios (1 Tim. 3:2; cf. Efes. 5:22-33)

Te încurajez să-ţi laşi soţia să să-şi dezvolte şi să-şi stabilească mai degrabă propria ei identitate, să-şi exercite darurile ei, decât să-şi derive identitatea ei din identitatea ta şi din vocaţia ta ca pastor. De asemenea, ea trebuie să te sprijine în rolul tău de păstor şi viaţa ei trebuie să-ţi dea având, nu să te frâneze.

Sunt atât de multe surse de stres pentru soţiile păstorilor:

• Câteodată se simt pe locul doi, după cerinţele lucrării soţului şi asta poate duce la resentimente.
• Se pot simţi izolate, fără prieteni apropiaţi în biserica, lucru ce poate duce la singurătate.
• Văd că soţii lor primesc atenţii de la alte femei din biserică, lucru ce poate duce la gelozie şi suspiciune.
• De multe ori simt presiunea de a fi perfecte, lucru ce duce la o imagine falsă, în încercarea de a mulţumi pe toată lumea.
• Pot trăi într-un „acvariu” spiritual la biserică, lucru ce poate duce la oboseală spirituală
• Câteodată păstorii nu câştigă mulţi bani, lucru ce poate face ca soţia să cadă sub presiune financiară
• Câteodată există o întrerupere a intimităţii în căsătorie şi o lipsă a sprijinului reciproc din cauza cerinţelor lucrării, lucru ce poate duce la răcire, mânie, anxietate, depresie şi îndepărtare sexuală.

Toate aceste surse de stres pot duce la dificultăţi în familie. Aşadar haideţi să fim plini de dragoste, sensibili, susţinători şi credincioşi soţiilor noastre.

2. Fii Un Tată Iubitor Şi Credincios(1 Tim. 3:4; Efes. 6:4)

Fii binevoitor şi blând cu copii tăi (cf. 1 Tes. 2:7, 11). Fii într-o relaţie bună cu mama lor şi prin mărturia creştină arată copiilor tăi ce înseamnă să fii un creştin evlavios şi consecvent. Dacă vrei să fii folosit de Dumnezeu ca lider spiritual al bisericii, începe prin a fii un lider spiritual al copiilor tăi.

Ţine minte să nu foloseşti copii tăi pe post de ilustraţii de la amvon, chiar dacă ei sunt de acord. Copii tind să agreeze repede aşa ceva dar atunci când reflectoarele sunt pe ei, s-ar putea să apară resentimente.

Nu neglija timpul petrecut cu copii tăi. Nu există acel timp de „calitate” care să compenseze lipsa „cantităţii”. Copii tăi au nevoie de timpul tău şi de atenţia ta.

Familia ta este de o importanţă supremă. Este o responsabilitate cu care te-ai încărcat când ai primit copii. Nu poţi scăpa de ea. Aşadar ia această responsabilitate ca un lider evlavios.

Nu lăsa ca copii tăi să simtă că sunt pe locul doi – nici chiar după lucrare – pentru că vor fi frustraţi. Dacă lucrarea şi responsabilităţile familiale sunt într-un conflict continuu, atunci ajustează-ți agenda lucrării.

Oferă copiilor tăi spaţiu pentru a creşte ca persoane, aşa cum Dumnezeu i-a creat să fie. De multe ori, copii crescuţi în casele păstorilor simt presiunea de a fi perfecţi. Dacă soţia ta se simte ca într-un acvariu, cu cât mai mult copii tăi! Aşadar, haideţi să nu punem presiune, obligându-i să se conformeze aşteptărilor celorlalţi oamenii. Îi putem ajuta să treacă peste asta, menţinând o intimitate continuă în casele noastre şi oferindu-le o copilărie normală.

În cele din urmă, haideţi să-i protejăm de cinism prin a nu discuta problemele din biserică în faţa copiilor noştri.

Hrănește-Ți Omul Din Lăuntru

În lucrare folosești foarte multă energie emoțională, spirituală, mentală și fizică. Nu numai că slujirea îți acaparează întreaga personalitate, dar într-un mod foarte ușor ajunge să absoarbă totul. Înainte ca să îți dai seama, nu mai ai viață sau interese în afara slujirii. Din acest motiv, trebuie să te disciplinezi și să te îngirijești de persoana ta, punând timp deoparte pentru:

1. Restaurare Spirituală

Dacă ești pastorul unei biserici locale, dai totul pentru biserica pe care o slujești – încurajare, îmbărbătare, mustrare, avertizare, consiliere, predicare, învățătură. Dacă faci acest lucru suficient de mult timp fără ca să te hrănești tu însuți din punct de vedere spiritual, în cele din urmă vei rămâne gol. Într-un moment Domnul Isus le-a spus ucenicilor să vină în deșert pentru o perioadă de odihnă.

Trebuie să te hrănești din punct de vedere spiritual. Cum poți să faci acest lucru? O modalitate ar fi să ai pe altcineva care să te încurajeze. Ascultă pe alți predicatori, citește cărți devoționale, participă la conferințe, sau invită predicatori într-un mod regulat ca să predice pentru tine – este bine pentru biserică și pentru tine. Indiferent de varianta pe care o alegi pentru a fi restaurat din punct de vedere spiritual, disciplinează-te astfel încât aceasta să fie făcută în mod regulat pentru ca bateriile tale să nu ajungă descărcate.

2. Reîmprospătare mentală

O viață mentală sănătoasă necesită atât relaxare cât și stimulare. Relaxarea mentală poate lua diferite forme cum ar fi vacanțe obișnuite, plimbări cu soția, o seară de părtășie alături de prieteni cu care te poți relaxa și să fi tu insuți.

Și nu uita să îți programezi timp pentru a fi singur – solitudinea este bună, în special pentru relaxare mentală.

Opusul acesteia este însă și el necesar – stimularea mentală. Apostolul Pavel scria: „Tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună, și orice laudă, aceea să vă însuflețească”(Filip.4:8). „Tot ce este vrednic” stimulează mintea cu gânduri

“Aceste lucruri” iti stimuleaza mintea cu ganduri bune si subiecte provocatorare care te vor edifica.

Nu devenii inactiv sau necurat in gandirea ta. Iti poti tine mintea treaza si stimulata astfel:

• Citind carti bune pe subiecte cat mai diverse
• Asociindu-te cu oameni care impartasesc aceleasi idei privind abilitatile intelectuale si maturitatea spirituala, care se pot angaja in conversatii antrenante despre subiecte esentiale
• Ascultand muzica buna care sa te ajute
• Ascultand predici bune
• Imbunatateste-ti in mod continuu abilitatile profesionale prin participarea la cursuri si seminarii – in mod special la cele despre predicare si conducerea bisericii.

3. Recreerea Fizica

In 1 Timotei 4:8, apostolul spune: “Exercitiul fizic ajuta putin”– i.e. are ceva valoare. Fiecare pastor are nevoie sa isi ia timp pentru munca fizica afara si pentru recreere fizica pentru a compensa responsabilitatile menatale si spirituale ce vin din predicare. Nu intelege gresit, predicarea si slujirea pastorala inseamna munca grea. Sa iti petreci toata ziua la intalniri, consiliere, administrare, studii inseamna sa iti planifici timp si pentru ceva activ.

Activitatea fizica este buna nu doar pentru trupul tau dar si pentru mintea ta. A avea grija de trupurile noastre este o administrare la fel de importanta ca administrarea banilor, a timpului, si a darurilor spirituale. Pavel a crezut ca trupul trebuie sa fie consacreat (Rom. 12:1); pastrat (1 Tes. 5:23), antrenat (1 Tim. 4:8), si disciplinat (1 Cor. 9:24-27). Nu uitati, “trupul vostru este templul Duhului Sfant “(1 Cor. 6:19-20).Asadar, trebuie sa avem grija cum il folosim. Trebuie sa il pastram in curatie pentru gloria lui Dumnezeu. Trebuie sa ii mentinem sanatatea. Si trebuie sa il “glorificam pe Dumnezeu in duhul si trupul nostru care sunt ale lui Dumnezeu” (1 Cor. 6:20).

O parte din acest proces de a avea grija de trupul nostru il reprezinta angajarea intr-o forma de exercitii fizice in ideea de a-l mentine in greutate si sanatate. Incearca sa te disciplinezi in acest domeniu. Pe masura ce vei imbatranii o sa fi multumitor ca ai facut-o.

4. Recuperare Emotionala

Pastorii sunt foarte vazuti si auziti – toata lumea vede ce faci si aude ce spui. Unele lucruri pe care le spunem si le facem vor genera:

• Critica din parea celor al carui cuget va reactiona la ceea ce spunem
• Conflict si, poate, judecata din partea celor care nu sunt de acord cu noi
• Ingrijorare pentru cei pentru care suntem responsabili fizic, emotional si spiritual

Conflictul si critica au un cost emotional ridicata. De aceea, din cand in cand avem nevoie sa ne recuperam emotional. Cum putem face acest lucru? Cateva sugestii

• Bucura-te de partasia cu prietenii care te incurajaza si te ajuta sa razi
• Intalneste-te cu alti pastori care te pot sfatuii cum sa tratezi situatiile dificile
• Citeste carti despre slujirea pastorala – vei descoperii ca nu esti singur; chiar si predicatorii remarcabilii se confrunta cu conflictele si critica.

Disciplinarea Vietii De Slujire (2 Tim. 2:1–6, 15)

Un lider / predicator bun are solemna responsabilitate de a se “infatisa inaintea lui Dumnezeu ca un om incercat, ca un lucrator care nu are de ce sa ii fie rusine si care imparte drept Cuvantul adevarului.” (2 Tim 2:15)

Acest standard al predicarii biblice este descris mai sus in acest capitol prin trei imagini privind efortul disciplinarii - disciplina si angajamentul zilnic al unui soldat, al unui atlet, al unui agricultor (2 Tim. 2:1-6). Imaginile care ne sunt trasate in aceste versete zugravesc disciplina, datoria si devotamentul, care, atunci cand sunt manifestate, aduc rasplata.

1. Liderii evlaviosi trebuie sa aiba acea „tinta unica” a unui soldat (2:3-4)

In primul rand, principala tinta a unui soldat este aceea de a fi gata intotdeauna de a suferi (2:3) – de a „indura greutati”. Suferinta este de asteptat in slujire datorita razboiului spiritual (Ef. 6:1-20) si a tratamentelor rele.

In al doilea rand, principala tinta a unui soldat este de a fi gata de sacrificiu (2:4a). Nu poti fi preocupat cu „treburile vietii” daca vrei sa fi intotdeauna la datorie si disponibil pentru lucrare. Aceasta este o chemare la sacrificiu – sa de debarasezi de orice alta datorie care te-ar putea distrage de la principala preocupare. Asta nu inseamna ca este gresit in “treburile vietii” insa acestea au tendinta de a ne incurca, si pentru aceasta ele trebuiesc puse deoparte.

Orice ne-ar fura din timpul nostru necesar cu Dumnezeu (in rugaciune si in Cuvant) si pentru Dumnezeu trebuie sacrificat.

In al treilea rand, principala tinta a unui soldat este aceea de a avea intotdeauna dorinta si de a fi gata pentru oaste (2:4b) – „dacă vrea să placă celui ce l -a scris la oaste”. Ca si soldati ai Domnului Isus Hristos, noi trebuie sa fim gata sa il slujim pe Cel care ne-a inscris in oastea Sa. Suntem intotdeauna de serviciu.

Un soldat adevărat este marcat de devotiune din toata inima pentru slujire, angajament total si care nu are nimic care sa il tina pe loc. Rasplata unui soldat este aprobarea ofiterului superior. Pentru aceasta lucram noi – pentru aprobarea Domnului.

2. Liderii evlaviosi trebuie sa aiba „efortul intens” al unui atlet (2:5)

Un atlet An athlete displays strenuous effort in training and competing. In order to win an athlete must strive toward three objectives:

1. Tinteste excelenta. Aceasta implica exercitiu, efort, antrenament, intelepciune, angajament, competitie, si acestea facute bine. Predicatorii trebuie sa faca lucrarea lor cu excelenta si intelepciune.
2. Tinteste dupa randuieli. Aceasta inseamna sa te supui regulilor, in mod sincer. Cunoscand regulile si urmandu-le, chiar si atunci cand nimeni nu se uita. Predicatorii trebuie sa aiba o asemenea integritate.
3. Tinteste sa castigi. Rasplata este de a primi cununa, de a fi victorios, cautand doar aprobarea Domnului. Rasplata predicatorului este acceptarea din partea Domnului acum si cununa sus in cer.
   Un atlet trebuie sa aiba o discipina totala daca doreste sa participe in competitie si sa castige dupa reguli. Iar rasplata este acea de a fi „incoronat” ca si castigator.

3. Liderii evlaviosi trebuie sa aibă „perseverenta continua” a unui fermier (2:6)

Fermierul lucreaza mult si din greu fara a avea vreun semn de succes. Aceasta necesita foarte multa auto-disciplina si perseverenta. Dupa pregatirea terenului si plantarea semintei, ei trebuie sa astepte recolta. Aceasta necesita incredere – incredere in Dumnezeu, pentru ca numai Dumnezeu poate face ca o samanta sa creasca si sa produca o recolta. Fermierii trebuie sa munceasca din greu si sa fie dependenti.

Predicatorii duhovnicesti pot pregati cele mai bune predici si studii biblice si sa le transmita cu mare pasiune dar rezultatele, de a aduce pe cei morti la viața, ii apartin Domnului (Ef.2:1).

Concluzii

Numai prin munca asidua, angajament din toata inima, si auto-disciplina putem sa ne infatisam ca niste lucratori „vrednici inaintea lui Dumnezeu” care „nu au nimic de care sa se rusineze” (2:15).

Este usor sa devii lenes in lucrare, sa iti pierzi angajamentul si sa devii descurajat.

Haideti sa ne disciplinam in a pune timp si energia necesara pentru a ne face treaba bine. Sa ne comportam astfel incat oamenii sa vada ca noi suntem dedicati marturiei crestine si slujirii. Nu fi cu inima impartita cu privire la viața ta crestina sau sa fi satisfacut cu mediocritate in slujirea ta. Predicarea si conducerea bisericii inseamna munca grea! Si tot ceea ce facem trebuie facut pentru gloria lui Dumnezeu iar asta inseamna sa o facem cu toate puterea noastra si cu excelenta.

La un nivel personal, masurarea slujirii crestine pentru omul lui Dumnezeu inseamna, pe de-o parte, a fi cu luare aminte pentru a fi gasit fara pata inaintea lui Dumnezeu, si pe de cealalta parte, a fi un slujitor care nu are nimic de ce sa ii fie rusine.

La un nivel practic, masura unei slujiri crestine pentru omul lui Dumnezeu inseamna predicare si invatatura corecta, appropriate, si cu autoritate – impartind corect cuvantul adevarului.

Partea A-II-A. Lidership: A Fi Un Exemplu Crestin

“Sfintirea Ta Personala”

By: Dr. Roger Pascoe

The Institute for Biblical Preaching

Cambridge, Ontario

Vom continua tema sfințeniei personale din ultima noastra editie a Jurnalului Electronic al Păstorilor. Ultima dată când am discutat puritate în viețile noastre sociale. În această ediție, ne vom uita la puritate în gândurile noastre, motivele, și cuvinte.

Puritate In Gandire (2 Cor. 10:5)

Gandurile noastre pot fi atat de pacatoase, nu-i asa? Cateodata te gandesti de unde iti vin anumite ganduri. Fara indoiala ele izvorasc din natura noastra pacatoasa, activate de Satan si de ispitele pe care el le pune in calea noastra.

Pentru a ne pastra puritatea in ganduri trebuie sa fim atenti cu privire la lucrurile la care ne gandim. Trebuie sa ne disciplinam mintea astfel incat sa controlam gandurile pe care le alimentam. Cand gandurile noastre sunt necontrolate, fanteziile pot usor sa preia controlul mintii noastre. Iar fanteziile care sunt necontrolate tind sa devina realitate. Biblia spune, „ceea ce omul gandeste, aceea el este” (Prov. 23:7). Gandurile noastre modeleaza caracterul si comportamentul nostru. Fiecare actiune sau obicei incepe cu un gand.

Deci,trebuie sa fim atenti la ce ne gandim.

Dacă aveți în minte gânduri nesănătoase sau păcătoase , rugați-vă lui Dumnezeu să le alunge din mintea ta . Aceasta funcționează ! Dumnezeu ne eliberează de rău , pentru că puterea lui Dumnezeu este mai mare decât Satan sau decât orice ispită pământească .

Gândurile noastre sunt de multe ori generate de lucruri pe care le -am citit sau văzut . Deci, fi atent la ceea ce te uiți, pentru că ceea ce te privești pătrunde în inima ta și are un impact asupra dorintelor tale . “Apoi pofta, cînd a zămislit, dă naştere păcatului; şi păcatul odată făptuit, aduce moartea.” ( Iacov 1:15 ) . Acesta este modelul , dacă gândurile noastre merg necontrolate .

Probabil că ceea ce se întâmplă în minte este mult mai periculos decât toate celelalte ( mai mult chiar decât acțiunile exterioare ), pentru că nimeni nu poate vedea gândurile. Nimeni nu te poate trage la răspundere pentru ceea ce gândești pentru că nimeni nu le știe. Dar Isus a spus : “ce iese din gură, vine din inimă, şi aceea spurcă pe om. Căci din inimă ies gîndurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtişagurile, mărturiile mincinoase, hulele.” ( Matei 15:18-20 ) Ce se întâmplă în mintea ta va ieși la iveală - . Fie gândurile bune fie cele rele . Și aceste gânduri vor sta la baza a ceea ce esti si ceea ce faci .

Puritate In Motiv

Motivele impure sunt atunci când facem lucrurile corecte pentru motive greșite – când facem ceva pentru a obține un rezultat dorit, dar pentru un motiv gresit. Deci, haideți să ne întrebăm: de ce facem lucrarea? Care este motivația noastră? Noi trebuie să facem ceea ce trebuie si pentru motivele corecte.

În Apoc. 2:2-3 biserica din Efes a făcut lururile bune dar dintr-o motivație greșită. – mai exact, ei nu au făcut lucrarea din dragoste pentru Hristos. Avertismentul este că, dacă nu se vor pocăi de motivele lor necurate, Dumnezeu va îndepărta sfeșnicul de la ei (mărturia lor publică ca biserică). Pentru cine facem lucrarea? Pentru ce trăim?

Facem lucrarea pentru propria noastră glorie asemenea celor care “se laudă singuri” care “se măsoară cu ei înşişi şi se pun alături ei cu ei înşişi, sînt fără pricepere.” (2 Cor. 10:12)?

Trăim pentru câștigul nostru personal, cum ar fi cele care “presupun că evlavia este un mijloc de câștig” (1 Tim. 6:05)?

Căutăm noi propria noastră promovare? Isus a spus: “Sunt printre voi ca unul care slujește” (Luca 22:27). Pavel a spus că el a “slujit Domnului cu toată smerenia, cu multe lacrimi și încercări” (Faptele Apostolilor 20:19).

În cartea sa, “Păstorind Biserica,” Joe Stowell, scrie: “Cei care slujesc spre slava și câștigul Lui găsesc cea mai mare bucurie a lor nu în afirmația ce ar putea veni la ușă, după predică, ci într-o viață care, în timp, este schimbată prin intermediul slujirii de proclamare. Într-o viață care aduce acum mai multă slavă lui Dumnezeu decât în vremurile de demult. Într-o viață care dă credit la Dumnezeu - nu noi - pentru ceea ce a făcut Dumnezeu în viețile lor prin noi “Da.!

Motivele curate ne fac să slujim pentru slava lui Hristos și de a beneficia de împărăția Lui. Motivația lui Pavel pentru lucrare a fost că “Hristos va fi proslăvit în trupul meu, fie prin viață sau prin moarte. Căci pentru mine a trăi este Hristos și a muri este un câștig “(Filipeni 1:20). Pavel a spus, “Eu sunt ultimul dintre apostoli și nu merit să fiu numit apostol” (1 Cor. 15:9). Motivul lui Ioan Botezătorul a fost că Isus Hristos “trebuie să crească, dar eu să mă micșorez” (Ioan 3:30).

Să ne verificăm inimile noastre să vedem care sunt motivele noastre ca și lideri ai poporului lui Dumnezeu.

Puritate In Cuvant (1 Tim. 4:12; Tit. 2:7)

Discursul nostru este un domeniu care poate fi cel mai periculos și cel în care se pot strecura greșeli cel mai ușor. Ce spunem (cuvintele și expresiile pe care le folosim) și cum le spunem (limbajul corpului, tonul vocii), poate să împuternicească rolul nostru de lider sau să îl imobilizeze. Puteți da un sens total diferit cuvintelor pe care le utilizați doar prin punerea unui accent în mod diferit sau prin limbajul corpului.

Trebuie să fim atenți cu privire la alegerea cuvintelor noastre. Am observat din ce in ce mai multe cuvinte și expresii seculare nepotrivite folosite de creștini (și predicatori), cuvinte care în alte vremuri nu ar fi fost niciodată folosite de creștini. Am auzit pastori și lideri creștini spun lucruri care mă fac să mă pitesc. Uneori, ei folosesc expresii care sunt comune in societatea noastră, dar care nu ar trebui să fie parte din limbajul nostru de comunicare. Am auzit lideri din biserică folosind cuvinte de argou tot timpul, care sunt derivate din cuvintele de blestem (și cred că ei nici macar nu știu asta).

Cuvintele sunt spuse atât de ușor și nu pot fi retrase. Când au ieșit, ele sunt ca apa care s-a vărsat pe pământ - nu pot fi ridicate din nou (. 2 Sam 14:14). Atunci când cuvintele gresite sunt spuse, e prea târziu, răul a fost făcut.

Cuvintele sunt fondul de comerț pentru liderii creștini. Lucrarea noastră se învârte în jurul utilizării cuvintelor. Prin urmare, este de datoria noastră să fim experți în utilizarea lor - nu numai de la amvon, ci în toate interacțiunile noastre. Noi trebuie să jonglăm cu cuvintele, să alegem cu grijă cuvintele pe care le folosim pentru a transmite cu exactitate ceea ce vrem să spunem.

Dar acuratețea și adevărul nu sunt suficiente. “Vorbirea voastră să fie totdeauna cu har, dreasă cu sare” (Col. 4:06). “Spune adevărul în dragoste” (Efeseni 4:15). “Fi lent în a vorbi și grabnic în ascultare” (Iacov 1:19).

Deci, încercați să evitați limbajul ușor sau cel de stradă – vă va aduce numai probleme. Nu folosiți cuvinte dure sau aspre (Efeseni 5:4) - nu este modelul lui Hristos. Încercați să nu folosiți cuvinte cu dublu înțeles.. Atunci când este posibil, fiți atenți pentru a folosi cuvinte politicoase, constructive, bine alese.

Feriți-vă de bârfă, calomnie, minciună, înșelăciune, concluzii, aluzii, seductie, murmurări, nemulțumiri, laude, exagerări. Ele toate provin din utilizarea și aplicarea greșită a cuvintelor (cf. Efeseni 4:25, 29, 31,. 5:04, Coloseni 3:8-9, 4:6;. Matei 15:11, 17-20) . Stai departe de cuvinte care pot avea conotații necurate.

Să folosim “vorbire sănătoasă” (Tit 2:08), care este o mărturie pentru alții a “cuvintelor pline de har”, care ieșeau din gura Domnului, a purității în exprimarea pe care ne-o dorim ca alții să o adopte, și de tipul de cuvinte care îi îndeamnă pe alții la Hristos.

Profesorii obișniuau să ne spună: “bețele și pietrele pot să imi rupă oasele, dar cuvintele nu-mi vor face niciodată rău” - nu este adevărat! Cuvintele rostite în furie, glumă, tachinare, critică poate răni mult mai mult decât durerea fizică și produce o suferință de nedescris în relațiile creștine. Cuvintele pe care le folosim sunt importante, asa ca alege-le cu grijă.

Partea A-III-A. Gânduri Devotionale

“Slujirea Vaselor de Lut, Partea a-2-a: Motivarea pentru Slujire” (2 Cor. 4:16-5:9)

By: Dr. Roger Pascoe

The Institute for Biblical Preaching

Cambridge, Ontario, Canada

În ediția de vară a acestui jurnal, am început să studiem subiectul “Slujirea vaselor de lut” (2 Corinteni 4:7 - 5:21). Ne-am uitat la 2 Corinteni 4:7-16, care se ocupă cu tema “Natura Slujirii”. Acum vom continua cu următoarea secțiune, 2 Corinteni 4:16 - 5:8, care se ocupă cu tema “Motivația pentru Slujire “. Apostolul arată trei motivații pentru lucrare: (1) motivația pentru transformarea viitoare (4:15 - 5:8), (2), motivația dării de seamă înaintea lui Dumnezeu (5:10-13), și (3) motivația dragostei lui Hristos (5:14-17). În această ediție a Jurnalului păstorilor, vom acoperi doar MOTIVAȚIA PENTRU TRANSFORMAREA VIITOARE (4:16 - 5:9).

Apostolul dezvoltă acest subiect al slujirii vaselor de lut în jurul a patru paradoxuri ale slujirii. Ultima dată am observat primul paradox al slujirii: mesagerul slab versus mesajul plin de putere. Acum, în legătură cu motivarea pentru slujire (specific, motivația pentru transformarea viitoare) avem următoarele trei paradoxuri.

Al doilea paradox al slujirii este: decăderea exterioară versus reînnoire lăuntrică (4:16-17). Pentru creștini paradoxul este că, „chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuş omul nostru din lăuntru se înoieşte din zi în zi.”(16b).

Există o diferență între exterior și interior - exteriorul se degradează, iar interiorul se reînnoiește. Pe de o parte, suferim de degradarea progresivă a ființei. “Omul nostru de afară” (de exemplu, ceea ce este vizibil - corpul nostru fizic și abilitățile noastre) „se degradează” (de exemplu, în mod constant și ireversibil se îndreaptă spre moarte). Pe de altă parte, ființa noastră interioară este progresiv reînnoită după chipul lui Dumnezeu. “Omul nostru din lăuntru” (de exemplu, ceea ce este invizibil - noua noastră viață în Hristos, ființa noastră spirituală, asemănarea noastră cu Hristos) “se înnoiește din zi în zi” (adică sfințiți, transformați în imaginea lui Hristos).

Realitatea pentru cei necredincioși este înspăimântătoare. Ei experimentează doar degradare exterioară fără nici un fel de înnoire interioară, pentru că ei nu au viață spirituală. „Căci” introduce explicarea acestui paradox al degradării exterioare versus reînnoire lăuntrică „întristările noastre uşoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate vecinică de slavă.”(17). Observați elementele contrastante ale paradoxului creștin:

• suferința prezentă de dragul lui Isus = lumină și probleme aleatorii
• gloria viitoare în prezența lui Isus = o slavă veșnică, care depășește cu mult toată suferința sau problemele noastre actuale

Pavel nu ne învață că suferința fizică este recompensată cu merite spirituale. El nu este favorabil asceticismului. Ci mai degrabă, Pavel încă se confruntă cu problema modului în care slava și puterea lui Dumnezeu sunt afișate în vasele de lut (7), problema spirituală (și, probabil, fizică), moartea împreună cu Isus (10a), problema vieții lui Isus manifestată în noi (10b), problema de a fi dat la moarte din pricina lui Isus ca astfel încât viața lui Isus să se arate în noi (11).

“Tema lui Pavel de-a lungul acestei epistole este că fragilitatea cadrului uman și suferința pe care o susține în cauza Evangheliei mareste, din cauza contrastul uimitor, și oferă posibilitatea pentru a experimenta, transcendenta glorie, putere și harul Dumnezeului Cel Atotputernic”². Nu contează cât de severe pot fi suferințe fizice “pentru Isus” (de exemplu, suferința, care este îndurata și suportate pentru Isus in slujirea Evangheliei), este “usoara”și “trecatoare” în comparație cu “slava veșnică” care este rezervata pentru noi în cer.

Al treilea paradox al slujirii în acest pasaj este : vizibil versus invizibil (04:18) . Ochiul credinței nu este preocupat de ceea ce se vede , ci cu ceea ce nu se vede . “Pentrucă noi nu ne uităm la lucrurile cari se văd, ci la cele ce nu se văd.” Noi nu ne concentram pe slăbiciunea noastră umană, pe suferință, pe moarte ( adică pe decăderea fiintei noastre exterioare, fizice ), și pe situațiile dificile, ci, mai degrabă , ne uitam la “lucrurile care nu se văd.” Necreștinii se concentrează pe elementele fizice, pe comorile exterioare, și prezent (comorile de pe pamant, lucrurile pieritoare), dar creștinul este axat pe lucrurile spirituale, launtrice, și eterne. Noi suntem axati pe realitățile spirituale (adevăr, viața în Hristos). Noi suntem axati pe puterea interioara, reînnoirea Duhului Sfant. Suntem axati pe slava veșnică - o perspectivă viitoare, cereasca, când vom fi in cele din urma pe deplin ca si Hristos. Noi alergam inainte, fără să ne uitam înapoi ( Filipeni 3:14 ). Induram prezentul pentru asigurarea viitorului. Noi știm că cele tranzitorii vor face loc celor permanente. Noi cautam ca necazurile vremelnice să fie înlocuite cu slava veșnică.

Al patrulea paradox al slujirii este: cortul pamantesc versus casa cereasca (5:1-8). Explicația pentru acest paradox anterior urmează acum: “Caci noi știm...” Fundamentul perspectivei noastre asupra suferinței și degradarii prezente este cunoștințele noastre cu privire la glorificarea noastra viitoare, răscumpărarea trupurilor noastre, precum și a sufletelor noastre, o anume speranța a slavei. Singura incertitudine este daca vom muri înainte de venirea lui Isus - “…dacă se desface casa pămîntească a cortului nostru trupesc...” (5:1).

Corpul în care trăim acum este temporar și trecător, nefiind locul nostru permanent de adăpost. Dar, chiar dacă acesta este distrus în moarte, “... avem o clădire în cer dela Dumnezeu, o casă, care nu este făcută de mînă ci este vecinică”. Imaginea “cortului” versus “casă” este o aluzie la Cortul Intalnirii al Israelitilor din pustie vs templul permanent de la Ierusalim (cf. Evrei 11:8 ff.).. Ca și ei în pustie, noi suntem străini și călători pe pământ, doar in trecere - cetățenia noastră este în ceruri. Si atunci când vom ajunge în cer, vom avea corpuri potrivite pentru că existența cerească - “nu este făcut de mâini” (nu din aceasta lume, creații legate de pământ), nu temporare, care nu sunt supuse la putrezire, nu sunt afectate de păcate, ci trupuri permanente, eterne, glorificate asemenea trupului glorios înviat al lui Hristos (Filipeni 3:21).

„Si ( explicarea v. 1) gemem in cortul (trupul) acesta” ( cf. Rom . 08:23 ), plini de dorinţa să ne îmbrăcăm peste el cu locaşul nostru ceresc ... “( 2 ). În cortul nostru pamantesc noi gemem ( pentru că este supus la putrezire, suferință, durere). De aceea tanjim dupa trupurile noastre glorificate ( locuința noastră , care este din cer ), care sunt privite ca hainele ce vor fi puse peste trupurile noastre pământești (cf. 1 Corinteni 15:53), astfel încât exista atât continuitate cat și transformare – trupurile noastre pământești vor fi acoperite și schimbate de trupurile noastre ceresti. Ceea ce dorim cu adevarat este posibilitatea ( “...dacă într-adevăr” , v. 3 ) de a primi trupurile noastre glorificate, fără moarte (“...a fost îmbrăcat”) - să fim în viață la venirea lui Hristos , astfel încât , “fiind deja îmbrăcati” cu trupurile noastre glorificate , “nu vom fi găsiţi desbrăcaţi de el “(3). Speranța exprimata aici este că noi nu trebuie să fim separati de trupurile noastre la moarte, ca nu am experimenta o stare în afara trupului, ca nu murim înainte de a primi trupurile noastre glorificate „îmbrăcați cu locasul ceresc “( 2b ) .

“Caci” (ca explicații suplimentare), noi, cei care sunt în acest cort (existență fizică temporara in degradare) gemem apăsaţi; nu că dorim să fim desbrăcaţi de trupul acesta, ci să fim îmbrăcaţi cu trupul celalt peste acesta, pentruca ce este muritor în noi, să fie înghiţit de viaţă (4). Gemem din cauza poverii trupurilor noastre actuale, nu pentru că vrem să murim (să fim dezbrăcați și trupurile noastre sa se intoarca in tarana),ci pentru că vrem să fim îmbrăcați în continuare cu trupurile noastre glorificate (trupuri potrivite pentru glorie), astfel că trupurile noastre muritoare (trupurile noastre prezente aflate in degradare), pot să fie înghițite de (preluate, absorbite, îmbrăcate cu) viața veșnică la reîntoarcerea lui Hristos, astfel încât să nu murim niciodata și sa nu experimentan coruperea.

Aceasta se va întâmpla cu cei care sunt în viață la venirea lui Hristos. Noi nu vom fi “dezbrăcati” (goi, fără trup), ci “îmbrăcati”, prin punerea trupurile noastre glorificate peste trupurile noastre muritoare. Când acest lucru se întâmplă, trupurile noastre muritoare, legate de pamant vor fi absorbite imediat și transformate in starea noastra glorificata, pentru ca trupul nostru muritor (viața noastră, pământească, dar cu trupuri muritoare) va fi “înghițită” (dispărea în interiorul, absorbita, integrata in, digerata) “de” (ceea ce va fi cu adevărat) viață”.

Deci, portretul prezentat în 5:1-4 este că trupurile noastre muritoare sunt asemenea unui vesmant care acoperă sufletul, care la moartea devin goale, pentru că vor fi separate de trup. Pe de altă parte, trupurile noastre nemuritoare sunt asemănate la venirea lui Hristos cu o haina care re-imbraca (sau acopera) sufletele noastre, sau, pentru cei care sunt în viață în acel moment, vor fi “imbracati”- adică vor fi puse peste trupurile noastre muritoare.

“Acum, El, care ne-a pregatit pentru aceasta, este Dumnezeu” (5a). Dumnezeu însuși ne-a modelat pentru primirea (îmbrăcarea) trupurilor noastre glorificate. Această transformare finală în starea noastra glorificata este în întregime și numai lucrarea lui Dumnezeu. Acest lucru ne dă incredere pentru ca aceasta nu depinde de noi, ci de Dumnezeu si prin urmare se va împlini cu siguranță. Ceea ce a început Dumnezeu, El va finaliza (Filipeni 1:06), pentru că El “...ne -a dat arvuna Duhului.” (5b). Nu numai că avem instructiunile apostolului cu privire la aceasta certitudine viitoare a faptului ca Dumnezeu va realiza transformarea noastră finală, dar acum avem aceasta garantie interna (plata jos) a Duhului ca si garanție a faptului că Dumnezeu o va face cu siguranță (cf. Efeseni 1:14;... cf. Romani 8:11 și urm.). Duhul Sfânt în mod constant și continuu ne asigură că puterea care L-a înviat pe Hristos din morți ne va ridica si pe noi în slavă (Efeseni 1:9-20).

Ce încredere și motivație ne dă acest lucru, în special în aceste timpuri suferință și bătrânețe! Trupurile noastre exterioare se degradeaza, suferim de mortalitatea noastra, dar mai ales de dragul lui Isus. Dar totul se pierde în increderea și speranța transformării noastre viitoare în asemănarea lui Hristos, caci nu se poate compara cu slava care va fi. “Deci “(ca un rezultat al acestei asigurări că Dumnezeu va face acest lucru și a arvunii date prin Duhul Sfant), “suntem mereu încrezatori...”(6a) – increderea noastra in împlinirea lui Dumnezeu a transformării noastre este de neclintit și constanta - “... stiind ca ( încrederea este bazată pe cunostinta), dacă sîntem acasă în trup ... “(care trăiesc în acest cort pământesc ) “... pribegim departe de (prezența ) Domnul. Pentru că umblăm prin credință , nu prin vedere ( cf. Evr . 11:01 ). Suntem încrezători, da, și ne place mult mai mult să părăsim trupul ( adică să murim) și de a fi prezenti cu Domnul “( 6b - 8 ) - când vederea vor înlocui credința . Deși moartea este dușmanul nostru final , nu este un motiv de teamă . Mai degrabă , suntem plini de încredere și motivație .

Dumnezeu este în control, atât în viață cat și în moarte. Duhul lui Dumnezeu ne dă asigurarea interioara ca Dumnezeu va încheia transformarea vietii noastre. Viata noastra temporara este amintirea noastră constantă că nu suntem încă în prezența lui Dumnezeu - într-adevăr, în această stare trăim prin credință, nu prin vedere. Dorinta noastra este de a parasi viața noastră pământească prezentă și să fim cu Domnul, chiar dacă am intra intr-o perioadă de goliciune, așteptand să fim îmbrăcați cu noile noastre trupuri. Aceasta nu este o dorinta de moarte, ci o expresie a dorinței de a fi cu Hristos care pune în umbră obstacolul mortii (cf. Fil. 1:21).

Dar cea mai buna din toate circumstanțele ar fi să fim în viață la venirea lui, transformati și schimbati pentru a fi cu Hristos, fără moarte (cf. Fil. 1:21-13).
Concluzie: “Deaceea ne şi silim să -I fim plăcuţi, fie că rămînem acasă fie că sîntem departe de casă.” (9). Indiferent ce se întâmplă, fie că suntem acasa in trup in momentul venirii lui Hristos sau despartiti de trup in momentul cand Hristos vine, scopul și motivația noastra pentru slujirea noastră este de a fi „placuti Domnului”.

Partea A-IV-A. Schițe De Predici

Ioan 4:19-42, Dialogul Domnului Isus cu Femeia Samariteancă, Partea a-2-a

Pentru versiunea în limba engleză a acestor mesaje, facți click pe aceste link-uri: Link 1 - Jn. 4:19-22; Link 2 - Jn. 4:22-26; Link 3 - Jn. 4:27-30; Link 4 - Jn. 4:31-42

Titlu: Metoda Stăpânului în Evanghelizare, Partea a-2-a

Subiect: Învingând bariere sociale si spirituale în evanghelizare

Continuare de la punctul 3 din ediția precedentă a jurnalului

Punctul 4: Îndrumă persoana spre Dumnezeu (4:19-24)

1. Printr-un răspuns trezitor (19-20)

a) Despre cine este Domnul Isus (19)

b) Despre găsirea lui Dumnezeu (20)

2. Printr-un răspuns care aduce lumină (21-24)

a) Despre unde Dumnezeu poate fi găsit (21)

b) Despre modul în care ne închinăm la Dumnezeu (22-24)

Punctul 5: Revelează Dumnezeirea Domnului Isus (4:25-26)

1. Prin a găsi ceea ce ei cunosc despre El (25)

a) Despre venirea Lui

b) Despre revelarea adevărului

2. Prin descoperirea lucrurilor pe care ei nu le cunosc despre El(26)

Punctul 6: Dezvoltă credința în alții (4:27-38)

1. Dezvoltă credința în alții prin mărturia ta personală (28-30)

a) Prin demonstrarea faptului ca Dumnezeu schimbă vieți (28)

b) Prin invitarea altora de a vedea ei înșiși (29a)

c) Prin proclamarea a ceea ce a făcut Hristos (29b)

d) Prin arătarea a cine este Hristos (29c-30)

2. Dezvoltă credința în alții printr-o teologie corectă (31-42)

a) Lucrarea lui Dumnezeu în lume este lucrarea lui Hristos (31-34)

- de a face voia lui Dumnezeu

- de a termina lucrarea lui Dumnezeu

b) Lucrarea lui Dumnezeu este o lucrare „neobișnuită” (35)

- recolta spirituală iese în momente când nu te aștepți

- recolta spirituală iese în locuri în care nu te aștepti

c) Lucrarea lui Dumnezeu este o lucrare în echipă (36-38)

-Lucrarea lui Dumnezeu este compusă din semănători șu culegători

- toți membrii din echipa lui Dumnezeu sunt la fel de importanți

- toți membrii din echipa lui Dumnezeu lucrează pentru același rezultat

Punctul 7: Concluzii – Rezultatele (4:39-42)

1. Câțiva vor crede prin mărturia ta personală (39-40)

2. Mai mulți vor crede prin Cuvântul lui Dumnezeu (41-42)

 

---

¹ John A. MacArthur, Rediscovering Pastoral Leadership – Redescoperind Conducerea Pastorală (Dallas: Word, 1995), 91.

² Philip Hughes, 2 Corinthians in “The New International Commentary on the New Testament,” 157.