Jurnalul Electronic Al Păstorilor, Rom Ed 3, Editia de primăvară 2012

Editia de primăvară 2012

Coordonat de ...

Dr. Roger Pascoe, Președinte,

The Institute for Biblical Preaching

(Institutul pentru Predicare Biblică)

Cambridge, Ontario, Canada 

“Consolidarea Bisericii în Predicarea Biblică și Lidership”

Partea I: Predicarea: Care Este Responsabilitatea Noastră?

Fundația pentru Predicare Biblică și Spirituală

Dr. Roger PASCOE, Președintele

Institutului Biblic pentru Predicare

Cambridge, Ontario, Canada

Până acum în timpul acestor serii am discutat despre:

1.      Predicarea: Ce este ea?

2.      Predicarea: De ce o facem?

În această ediție vom explora “Predicarea: Care este responsabilitatea noastră?” Ca și predicatori responsabilitatea noastră, prezentată într-o formă simplă, este de a “predica Cuvântul” – nimic altceva. Suntem împuterniciți pentru a proclama mesajul din Cuvântul lui Dumnezeu acestor oameni, din acest loc cu acuratețe, claritate, și convingere.

2 Tim. 4:1-5

Aceste versete conţin ultimele cuvinte ale apostolului Pavel cu privire la responsabilitatea noastră de a predica până la revenirea Domnului Isus Hristos. Acestea sunt versetele din Scriptură care exprimă probabil cel mai clar predicarea Cuvântului:

“1Te rog fierbinte, înaintea lui Dumnezeu si înaintea lui Hristos Isus, care are sa judece viii si morții, si pentru arătarea si Împărăția Sa 2propovaduieste Cuvântul, stăruie asupra lui la timp si ne la timp, mustră, ceartă, îndeamnă cu toata blândețea si învățătura. 3 Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învățătura sănătoasă; ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute si își vor da învățători după poftele lor.4 Își vor întoarce urechea de la adevăr si se vor îndrepta spre istorisiri închipuite.5 Dar tu fii treaz in toate lucrurile, răbdă suferințele, fă lucrul unui evanghelist si împlinește-ti bine slujba.”

Ce ne învață acest pasaj despre slujba predicării? Ne învață șase principii importante:

1. Predicarea Biblică Este O “Chemare” Serioasă

În primul rând, este o chemare, o împuternicire rostită în prezența lui Dumnezeu – ceea ce arată seriozitatea acesteia. “Te rog fierbinte înaintea lui Dumnezeu si înaintea lui Hristos Isus…” (1a). Responsabilizarea lui Timotei de către Pavel cu privire la predicare este spusă cu tonul și în contextul cel mai solemn și serios posibil. Predicarea trebuie să fie făcută într-o conștiinciozitate deplină “înaintea lui Dumnezeu și înaintea Domnului Isus Hristos” – ei sunt în primul rând audiența și judecătorii noștri.

În al doilea rând, este o mandatare însoțită de o răspundere a predicatorului înaintea lui Dumnezeu – ceea ce denotă importanța cuvenită predicării. “care are sa judece viii si morții, si pentru arătarea şi Împărăția Sa” (1b). La revenirea Domnului Isus, fiecare creștin va da socoteală înaintea lui Dumnezeu înaintea scaunului de judecată al lui Dumnezeu (2 Cor 5:10, și 1 Cor. 3:13-15).

Predicarea are impact pentru Împărăție, implicații și consecințe observate atât în viața predicatorului cât și a ascultătorului. Modul în care predicăm și-L slujim pe Dumnezeu ne va influența răsplata din Împărăția Domnului Isus Hristos. Iar modul în care noi predicăm are implicații asupra Împărăției pentru ascultători: ce au auzit aceștia? Cum au răspuns aceștia mesajului?

Predicatorul este responsabil pentru chemarea sa, în primul și în ultimul rând înaintea lui Dumnezeu. Prin urmare, nu vă lăsați influențați de opoziția față de adevăr, sau de dorințele și opiniile ascultătorilor. Nu suntem însărcinați de Dumnezeu de a ne mulțumi adunările, ci de “a predica Cuvântul”. Mai mult, predicarea noastră va fi evaluată înaintea scaunului de judecată al Domnului Isus Hristos astfel încât se va vedea dacă ceea ce am spus a fost corect și vrednic pentru răsplata Împărăției.

Predicarea are o perspectivă escatologică. Perspectiva escatologică face predicarea o responsabilitate serioasă. Responsabilitatea pentru credincioșia prezentă în predicare este un aspect, dar gândul că vom fi responsabili pentru ce și cum am predicat înaintea lui Dumnezeu și a Domnului Isus Hristos la revenirea Sa este cu totul și cu totul altceva – aceasta arată seriozitatea oferită acestei slujiri.

Acest gând ar trebui să ne facă să ne oprim și să cântărim bine ce predicăm și cum predicăm. Această împuternicire solemnă ar trebui să ne impulsioneze mai mult în a fi pe deplin conștienți și transparenți în responsabilitatea și răspunderea noastră ca și predicatori.

“Predicarea adevărată este munca cea mai exigentă din lume, iar un om nu poate face nimic cu ea dacă nu se dedică pe deplin. În pregătirile lor pentru amvon, puritanii vechi au ştiut bine cum să suflece mânecile lor mentale. Nu a fost nimic neîngrijit sau deşănţat cu privire la lucrarea lor homiletică. Unii dintre ei au studiat până la paisprezece ore pe zi, iar unul dintre aceștia, a fost atât de ocupat cu cărţile sale încât nu a mai avut timp nici pentru a se căsători! John Wesley nu i-a încurcat atât de mult pe predicatorii săi, dar nu putea suporta gândul ca un om să slujească în societăţile sale dacă acesta nu s-a angajat să aloce un minim de cinci ore din douăzeci şi patru pentru cercetare sârguincioasă în Cuvântul lui Dumnezeu. “Omorâți-vă cu munca” a fost sfatul lui Spurgeon către elevii săi “, şi apoi reveniți-vă la viață prin rugăciune.”... Nu a avut oare Joseph Parker dreptate atunci când a afirmat că predicarea adevărată este “sudoarea de sânge”? Despre Howell Harris, evanghelistul galant galez, se spune că, deşi în vârstă de numai douăzeci şi patru de ani, în ciuda aspectului de om cu statură impunătoare, se pregătea atât de intens pentru predicare “era atât de slăbit încât de-abia putea să stea în picioare înaintea adunării”. George Whitefield, după ce își turna sufletul la amvon predicând păcătoșilor cu atâta pasiune, adesea era găsit prosternându-se pe podea sacristiei datorită epuizării fizice extreme.. Cu toate acestea, aici, ca și pretutindeni, nu este oare modelul nostru suprem şi exemplar Maestrul însuşi? Ce zile de trudă a avut și El! Ce nopţi de rugăciuni muncite!” ¹

Cum rămâne cu simțul tău de răspundere și responsabilitate? Poate foametea spirituală în ţara noastră se datorează, în parte, lipsei de disciplină a predicatorilor în studiul Cuvântului şi a ineficienţei consecvente a acestora de la amvon.

2. Predicarea Biblică Are Un Conținut Inspirat

“Predică Cuvântul!” (2a)

Ai putea crede cã este de prisos îndemnarea unui lucrãtor la a predica Cuvântul. Dar, Timotei era tânãr, era timid, și se confrunta cu opoziție – iatã deci trei motive bune pentru care el avea nevoie de aceastã îndemnare.

Este întotdeauna bine sã ni se aminteascã faptul cã autoritatea și puterea din propovãduirea noastrã nu este propria noastrã carismã, nici vârsta noastrã și nici acceptabilitatea mesajului nostru. Ci este întotdeauna prin Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu (2 Tim. 3:16) aplicat prin Duhul lui Dumnezeu și transmis de către slujitorul lui Dumnezeu prin darul spiritual care ne-a fost dat de Dumnezeu, dar pe care noi ar trebui “sã-l înflãcãrãm” (2 Tim 1:6).

Cuvântul lui Dumnezeu formeazã baza, conținutul, și focalizarea predicãrii biblice. Responsabilitatea noastrã este de a “împărţi cu dreptate cuvântul adevãrului” (2 Tim. 2:15) și pentru a “menţine etalonul de învãțaturi sãnãtoase pe care le-ați auzit de la mine (Pavel), în credințã și dragoste în Hristos Isus. Acest lucru bun care ți s-a îcredințat, pãstreazã-l prin Duhul Sfânt, care locuiește în noi “(2 Tim. 1:13-14). Aceasta este responsabilitatea noastrã și mandatul nostru - sã predicãm Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu în adevãr și iubire.

3. Predicarea Biblică Este O Ocupație Continuã

“Stăruie asupra lui la timp si ne la timp…” (2b)

Fii pregãtit fie cã este “convenabil” sau “incomod” - adicã în toate ocaziile, în orice moment și tot timpul. Fii gata in orice moment programat, prestabilit, timp tradițional (“de sezon”), precum și orice context informal neprogramat (“în afara sezonului”). Cu alte cuvinte, profitã din plin de orice ocazie care se ivește pentru a predica Cuvântul. Fii la fel ca apostolul Pavel care a folosit fiecare oportunitate pentru a predica și care și – a creat îmrejurãri pentru a predica (Faptele Apostolilor 16:16-34 de exemplu, 19:9).

În mod similar, Domnul Isus s-a folosit de oportunitãțile pe care le-a avut (de exemplu, în centrele vieții religioase în ziua Sabatului), și și-a creat oportunitãți (de exemplu, Predica de pe Munte, de pe barca de pescuit, lângă o fântânã, în timpul nopții i-a vorbit lui Nicodim). El a predicat Cuvântul în mod continuu, iar noi trebuie să facem la fel.

4. Predicarea Biblică Este Un Mandat Comprehensiv

“mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blândețea şi învățătura” (2c)

Aceasta cuprinde întreaga arie a responsabilitãții predicatorului. Când predicați, asigurați-vã cã predica dvs. conține trei ingrediente esențiale.

În primul rând, noi predicãm Cuvântul pentru a “corecta” (sau “convinge”). Acest lucru are de a face CU MINTEA. A “corecta” înseamnă a confrunta cu adevãrul pe cei care trăiesc sau cunosc adevãrul greșit, ori au pãreri contrare, sau învãțãturi false. și scopul de a le corecta este ...

a) de a - i convinge de greșelile lor. Isus a spus cã atunci când Duhul Sfânt va veni, Acesta va “convinge lumea de pãcat ...”- este folosit același cuvânt (Ioan 16:8).

b) de a - i convinge de adevãrul Scripturii (aceasta este contextul din 2 Tim.).

c) de a prezenta un argument sau mesaj puternic, cu scopul de a încerca să le schimbe mintea lor (de exemplu, corectarea) de la doctrina falsã a adevãrului.

Ea are sensul de a contesta și de a corecta erorile (doctrinare sau practice) cu adevãrul biblic. Deci, noi predicãm Cuvântul pentru a-i corecta pe cei ce trãiesc pe o cale greșitã.

În al doilea rând, noi predicăm Cuvântul pentru a certa” ² (“mustra/ admonesta”). Aceasta are de-a face cu VOINŢA. A mustra înseamnă ...

a) a certa viața celor care trăiesc în rebeliune sau opoziție, a celor care refuză să asculte (fiind opuși celor acre trăiesc în greșeli, păcat dar care sunt dornici de a “fi corectați”) printr-o expunere care să le schimbe calea pe care merg

b) a dojeni pe cineva cu scopul de a-l aduce la pocăință și ascultare față de adevăr

c) a vorbi împotriva a ceva ce este greșit

d) a supune disciplinei, dezaprobării, a cenzura, a admonesta

e) a avertiza cu scopul de a preveni o acțiune sau o învățătură.

Când este necesar, predicatorul trebuie să certe sau sã mustre pe cei care alunecã sau pe cei nepocãiți, pe cei rebeli, pe cei care refuză să asculte sau care nu vor să se lase învățați, în același mod în care Domnul Isus a “certat” demonii (Marcu 3:12; 8:33, etc) - acelaşi cuvânt.

O mustrare vizeazã cauze morale, sociale, politice, problemele de mediu, culturale, rasiale, şi economice ale zilelor noastre prin Cuvântul lui Dumnezeu care reprezintã autoritatea noastră supremă în ce privește credința și trãirea. Predicarea care mustrã, ceartă, reproșeazã aduce în adâncul conștiinței atât a celui păcătos cât și a celui sfânt conștientizarea pãcatelor și greșelilor lor, fapt care îi conduce la pocãințã (de exemplu predica lui Jonathan Edwards: “Pãcãtoșii în mâna unui Dumnezeu furios”). Convingerea de pãcat urmatã de pocãințã este o condiția preliminarã pentru trezire.

Deci, noi predicãm Cuvântul pentru a-i corecta pe cei rãtãciți. Noi predicãm Cuvântul pentru a mustra pe cei care sunt rebeli sau care se opun. și ...

În al treilea rând, noi predicăm Cuvântul pentru “a îndemna” (i.e. edifica). “îndeamnă cu toata blândețea si învățătura.” Aceasta are de-a face INIMA. “A îndemna” înseamnă ...

a) a încuraja, a pleda înaintea cuiva cu scopul de a-l motiva.

b) a mângâia, a pleda, a recomande, a se ruga, a apela cu fermitate.

c) de a edifica, de zidi - În acest context, a zidi prin intermediul Cuvântului.

Dupã ce predicatorul a adus corecturile necesare înaintea bisericii, acesta trebuie sã zideascã congregația – ridicarea celor care au răspuns pozitiv prin îndemnarea acestora la respectarea și ascultarea adevãrului pe care îl cunosc. Toate aceste modele de predicare (mustrare, corectare și îndemnare) trebuie exercitate “cu toată blândețea și rãbdarea” și bazat pe adevãrul solid al Cuvântului.

Acestea sunt trei ingrediente speciale ale predicării biblice:

(1). Predicăm Cuvântul lui Dumnezeu pentru a-i corecta pe cei care trăiesc în nelegiuire

(2). Predicăm Cuvântul lui Dumnezeu pentru a certa pe cei ce se împotrivesc acestuia

(3). Predicăm Cuvântul lui Dumnezeu pentru a-i îndemna pe cei care răspund – cei care ascultă, învață și schimbă, cei care răspund pozitiv și într-un mod corect.

5. Predicarea Biblică Proclamă Un Mesaj Nepopular

“Caci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învățătura sănătoasa; ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute şi își vor da învățători după poftele lor.4 Își vor întoarce urechea de la adevăr şi se vor îndrepta spre istorisiri închipuite.” (3-4).

Avertizarea lui Timotei (şi a tuturor predicatorilor) este cã va veni timpul în care oamenii nu vor dori să mai asculte învățătura sănătoasă, în special în apropierea revenirii Domnului Isus Hristos. De ce? Pentru cã acest mesaj al condamnãrii și al corectãrii nu se potrivește cu cel al “dorințelor lor (egocentrice)”. Oamenii pur și simplu nu vor accepta aceste învãțãturi, preferând în schimb fabule.

Oare nu vedem aceste lucruri în mijlocul întregii noastre societăți în ziua de azi? Nu este oare această atitudine prezentată public ca o caracteristică marcantă a societății noastre postmoderne?

6. Predicarea Biblică Impune O Lucrare Solicitantă

“ Dar tu fii treaz in toate lucrurile, răbda suferințele, fa lucrul unui evanghelist si împlinește-ti bine slujba” (5)

Este solicitantă pentru că trebuie să fiți “treaz (alert) în toate lucrurile” – de exemplu alert din punct de vedere moral, mintal (minte limpede),spiritual, permanent conștient de acele lucruri care te vor împiedica sau încurca. Nu vă lăsați încurcați în argumente fără importanță, ci axați-vă pe cuvântul simplu al lui Dumnezeu.

Este solicitantă pentru că trebuie să accepți să “rabzi suferința”. Predicarea biblică adeseori provoacă păstorului certuri – opoziție, criticism, chiar și persecuție. Nu trebuie să ne preocupăm de reputația sau popularitatea noastră, ci să ne concentrăm pe trăirea și predicarea Adevărului lui Dumnezeu.

Este solicitantă pentru că trebuie să “faci lucrul unui evanghelist”. Aceasta este foarte solicitantă dacă, asemenea lui Timotei, nu ai darurile unui evanghelist. A face lucrarea unui evanghelist implică două aspecte:

a) O proclamarea clară a Evangheliei Domnului Isus Hristos; și

b) O invitație puternică în te încrede în Domnul Isus Hristos ca Mântuitor și Domn (1 Tim. 1:15).

John Stott spunea:

“Nu trebuie să facem vreodată vreo chemare fără ca în prealabil să fi proclamat …Oamenii trebuie să îmbrățișeze adevărul înainte de a fi chemați să răspundă la acesta. …(pe de altă parte) niciodată nu trebuie să facem proclamarea fără ca mai apoi să facem o chemare.”³

Este solicitantă pentru că trebuie să “împlinești bine slujba” (i.e. să o finalizezi). Lucreazã pentru a duce slujirea la bun sfârșit. Îndurã pânã la sfârșitul slujirii tale. Îndepliniți-vă toate sarcinile dvs. Nu lãsați nimic pe dinafarã. Nu renunțați. Nu vã lãsați înfrânți. Mergeți înainte pânã veți putea spune “ am terminat cursa”.

Concluzii: Această mandatare a noastră ca și predicatori presupune o cunoaștere și convingere deplină cu privire la Scripturi. Aceasta este o împuternicire solemnă și o responsabilitate mare: 1Te rog fierbinte, înaintea lui Dumnezeu si înaintea lui Hristos Isus, care are sa judece viii si morții, si pentru arătarea si Împărăția Sa 2propovaduieste Cuvântul,...ceartă, mustră, îndeamnă.” Această împuternicire rămâne până în ziua de azi. Vom da greș în această slujire sfântă dacă nu vom predica cu același sentiment de responsabilitate și răspundere.

Partea II. Lidership: A Fi Un Model Dumnezeiesc

“Fiți o pildă – în Gândire, în Cuvânt și în Fapte”

Dr. Roger PASCOE, Președintele

Institutului Biblic pentru Predicare

Cambridge, Ontario, Canada

Până în prezent din seria “A fi un Model Dumnezeiesc” ne-am uitat peste ce înseamnă a fi un exemplu al dedicării, consecvenței și încrederii. Vă invit să continuăm acest studiu luând în considerare ce înseamnă a fi un exemplu de consacrare, compasiune și destoinicie.

Fii Un Exemplu De Consacrare!

“Mai înainte ca să te fi întocmit în pântecele mamei tale, te cunoşteam, şi mai înainte ca să fi ieşit tu din pântecele ei, Eu te pusesem deoparte, şi te făcusem prooroc al neamurilor” (Ier. 1:5)

“Puneți-Mi deoparte pe Barnaba și Saul” (Fapte 13:2)

“De aceea, fraţilor, alegeţi dintre voi şapte bărbaţi, vorbiţi de bine, plini de Duhul Sfânt şi înţelepciune, pe cari îi vom pune la slujba aceasta (Fapte 6:3) – i.e. îi vom pune la această slujbă; aceasta să fie preocuparea lor

“Dumnezeu ... m-a pus deoparte din pântecele mamei mele și m-a chemat prin harul său” (Gal. 1:15)

A fi consacrat înseamnã a fi dedicat Domnului, a fi pus deoparte (sfinţit) pentru slujirea Lui, dedicat exclusiv lui Dumnezeu. Deci fiți consacrați lucrãrii Domnului, în gândire, cuvânt și faptã.

Apostolul Pavel a spus, “Şi chiar dacă va trebui să fiu turnat ca o jertfă de băutură peste jertfa şi slujba credinţei voastre” (Filipeni 2:17). Aceasta înseamnă a fi consacrat - pus deoparte pentru slujirea Evangheliei, adus înaintea lui Dumnezeu ca o jertfã în și pentru slujirea Lui.

Fii Un Exemplu Al Compasiunii!

“Fii o pildă pentru credincioși … în iubire…” (1 Tim. 4:12)

“Am fi putut insista asupra importanței noastre ca apostoli ai lui Cristos, dar am fost blânzi cu voi, ca o mamă care-și îngrijește copiii.” (1 Thess. 2:7)

Liderii creștini trebuie sã învețe sã fie plini de compasiune - în casele noastre, în bisericile noastre, la locurile noastre de muncã. Trebuie să avem grijă de cei care sunt bolnavi, descurajați,de cei care se confruntă cu ispite, sau au alte dificultãți.

Rugați-vă pentru ei când sunteți cu ei sau când vorbiți cu ei la telefon. Acesta este un act foarte puternic al compasiunii pastorale.

Fii sensibil la nevoile și particularitățile oamenilor! Dragostea si sprijinul oferite de multe ori au rezultate mai profunde și de lungã duratã decât prelegerile, mustrãrile sau severitatea. Construiți relații prin modul în care vorbiți și prin modul în care acționați. Joe Stowell scrie:

“Dragostea este în centrul a ceea ce înseamnã sã fii un pãstor ... Dragostea este cheia relațiilor bune, iar relațiile sunt indispensabile pentru o conducere eficientã”⁴

Păstorii trebuie să păstorească turma și nu pe ei înșiși. Cei cărora le pasă doar de ei sunt păstori falși (Ezek. 34). Adevărații păstori se îngrijesc de turmă şi o hrrănesc.

Iubirea este elementul care leagă liderul de urmașii lui. Adevãrata iubire este cea modelatã de Domnul Isus. Aceasta nu se bazează pe împrejurãri, pe răspunsul urmașilor, pe modul în care se simte un lider, și nici pe de modul în care ați fost tratați. Adevãrata iubire este necondiționatã și jertfitoare (cf. Ioan 13:1-17).

Fii Un Exemplu Al Destoniciei!

“…plin de înțelepciune” (Fapte 6:3) – aceasta este primul aspect în care este nevoie de competență

“Mulțumesc lui Hristos Isus care m-a întărit (i.e. m-a făcut capabil), căci m-a socotit vrednic de încredere, și m-a pus în slujba Lui…” (1 Tim. 1:12)

“Alege din tot poporul oameni destoinici, temători de Dumnezeu, oameni de încredere…” (Ex. 18:21)

În primul rând, destoinicia necesită daruri spirituale de la Domnul. Doar Dumnezeu ne dă abilitatea de a-L sluji într-un mod eficient. Doar Domnul împarte darurile către persoane individuale pentru binele bisericii (Efes. 4:7). Tuturor ne-au fost date daruri spirituale, dar nu toți avem aceleași daruri. Pentru a fi destoinic trebuie să cunoaștem care sunt darurile noastre și modul în care le putem folosi în slujire.

Dacă slujim în locuri în care nu suntem înzestrați:

a)Nu vom funcționa într-un mod competent

b) Vom deveni frustrați față de slujire datorită frustrării acumulate în efectuarea unor slujiri pentru care nu suntem pregătiți

c) Alții vor deveni frustrați din cauza lipsei noastre de competență

d) Ne vom folosi energia și timpul ineficient

e) Nu vom avea roade în lucrarea noastră

1 Corinteni 12 și Romani 12 prezintă anumite daruri spirituale. Această listă nu este exhaustivă dar este reprezentativă in ce privește darurile spirituale. Romani 12 prezintă șapte daruri:

1) Profeția - Abilitatea de a aplica Cuvântul lui Dumnezeu și, prin urmare, declararea voii lui Dumnezeu cu privire la o situație anume.

2) Servire - capacitatea și dorința spontanã de a-i ajuta pe alții.

3) Învãțarea - capacitatea de a explica adevãrurile Scripturii in moduri in care oamenii pot înțelege.

4) Îmbãrbãtarea - Abilitatea de a încuraja pe alții în dezvoltarea vieții lor spirituale; abilitatea de a-i încuraja pe oameni la a progresa, a merge mai departe, de a apela la oameni pentru a rãspunde.

5) Dărnicia - capacitatea și dorința activă de a împãrtãși resursele materiale cu alți oameni în nevoie.

6) Cârmuirea - Capacitatea de a oferi îndrumarea și organizarea necesarã unui grup de oameni, astfel încât aceștia să ducă la bun sfârșit o lucrare.

7) Mila - Abilitatea de a empatiza cu alții (în special cu cei ce trec prin încercări) și de a comunica dragostea lui Hristos pentru ei.

“Noi dăm randamentul cel mai bun când funcționăm în contextual darurilor noastre spirituale,” ⁵ pentru că prin acționarea în acest mod, noi funcționăm în sfera și conform capacităților cu care ne-a înzestrat Dumnezeu.

Asigurați-vă că ştiţi ce daruri aveți! Nu este greu sã îți dai seama care este darul tãu spiritual. Nu trebuie sã completați un formular sau să folosiți o analizã profesionalã. Pune-ti anumite întrebări simple:

·         Pentru ce aveți pasiune și ce anume vă face plăcere?

·         Ce te entuziasmeazã sã faci?

·         Cu ce îți petreci de bunãvoie energia și timpul?

·         Ce produce rezultatele cele mai eficiente și abundente?

·         În ce domeniu vã încurajeazã și afirmă cei din jurul dvs.?

·         În ce lucrare te simți cel mai împlinit înaintea Domnului?

Dupã ce ți-ai recunoscut și identificat darurile, construiește lucrarea ta în jurul lor. Nu insista pe exercitarea darului tãu prin excluderea oricãrei alte activitãți, pentru cã nu tot ceea ce faci în lucrare va fi o folosire directã a darului. Dar totul trebuie fãcut cu scopul de a exercita “darul “dvs. - de exemplu, administrarea s-ar putea sã nu fie darul dvs. dar trebuie sã faci o anumitã muncã de administrare pentru a facilita folosirea oricărui dar pe care l-ai putea avea.

Alte daruri spirituale s-ar putea să nu fie “darurile” dvs. specifice, dar ar trebui să se regăsească în viața și în slujirea dvs. - dacă darul dvs. este proorocia nu poți folosi acest dar prin excluderea empatiei, slujirii sau a învățăturii.

Constrângerea acestui aspect este că sarcinile dvs. predominante nu ar trebui sã graviteze în jurul folosirii darurilor pe care dvs. nu le aveți. Doar activitãțile dvs. secundare ar trebui sã fie din domeniul în care nu sunteți înzestrat – dar chiar și în acest caz, acest lucru ar trebui făcut doar dacă nu este nicio persoană prin preajmă pe care ați putea să o delegați pentru a face aceste activități. Aceste principii sunt adevãrate în toate aspectele vieții.

Fiți încrezători în ceea ce sunteți conform darurilor divine înzestrate de la Dumnezeu! Nu încercați să fiți altcineva sau să faceți ceva care nu vă reprezintă în realitate – nu pretindeți că sunteți predicatori dacă nu sunteți. Oamenii vor recunoaște curând slăbiciunile dvs. Deci, fiți autentici!

Înconjoară-te cu oameni care să te susțină în punctele tale slabe! Nu încerca să fii omul care le face pe toate pentru toți. Și orice veți face, faceți-o spre gloria lui Dumnezeu, cu toată energia și cu excelență. (1 Cor 10:31, Col. 3:23).

Prin urmare, destoinicia în lucrare necesită daruri spirituale de la Domnul. Apoi, destoinicia necesită cunoașterea Scripturilor. Indiferent de care este darul dvs. spiritual, fiecare lider spiritual trebuie să fie un învățat al Scripturii (2 Tim. 2:15). Nu puteți conduce pe alții pe cale dacă dvs nu cunoașteți calea – iar aceasta este scrisă în Scripturi. Liderii spirituali trebuie să aibă uneltele spirituale necesare pentru a răspunde întrebărilor oamenilor, să răspundă îndoielilor lor și să îi sprijinească în timpul problemelor lor.

Partea III. Gânduri Devoționale

Dr. Roger PASCOE, Președintele

Institutului Biblic pentru Predicare

Cambridge, Ontario, Canada

1 Corinteni 15:58 este unul dintre versetele mele preferate. În acest capitol, apostolul Pavel prezintă probabil pledoaria completă şi cea mai semnificativă pentru realitatea și certitudinea învierii prin care:

1.      Vom fi cu toții schimbați – de la putrezire la neputrezire; de la moarte la viață;

2.      Moartea va fi înghițită de biruință;

3.      Dumnezeu ne va da victoria împotriva păcatului și a morții prin Domnul nostru Isus Hristos.

“De aceea,” spune Pavel, “preaiubiții mei frați, fiți tari, neclintiți, sporiți totdeauna în lucrul Domnului, cãci știți cã osteneala voastrã în Domnul nu este zadarnicã”

Impulsul din acest îndemn final derivã din adevãrul și certitudinea învierii, pe care Pavel tocmai a susținut-o maiestuos în acest capitol. De aceea acest adevãr și aceastã certitudine ne oferã motivația “sã înaintăm înaintând”.

Dar acest verset este, de asemenea, unul dintre acele minunate versete care ne încurajeazã în timpuri grele și când opoziția este puternicã și gãlãgioasã.

Expunere

Concluzia apostolului, din lunga lui pledoarie asupra învierii, ca sursã a noastrã de putere în prezent și siguranțã în viitor, este cã putem avea mare încredere în valoarea de duratã a slujirii noastre. Adevãrul stã la baza slujirii noastre. Și adevãrul este acesta: din cauza realitãții învierii, noi putem avea încredere cã slujirea noastrã va avea valoare eternã.

“Prin Urmare,” Pavel Spune “...Fiți Tari, Neclintiți”

Pe baza a ceea ce știm referitor la Evanghelie și în special la învierea lui Isus Hristos, fiți “tari” (statornici, puternici, neclintiți) în credința voastrã. Nu vã compromiteți convingerile voastre despre adevãr. Fiți statornici în slujirea Evangheliei; rãmâneți în ea; sã nu fiți depãrtați de ea; nu vã îndoiți de ea.

Fiți “neclintiți”. Sã nu vã mișcați din poziția voastrã; nu fiți influențați de atacurile din afarã sau de alte opinii ale oamenilor (Evr. 13:7). Sã nu vã lãsați “plutind încoace și încolo, purtați de orice vânt de învãțãturã” (Efes. 4:14). Mai degrabã stați fermi împotriva atacurilor spirituale. Fiți neschimbãtori, consecvenți în lucrarea voastrã pentru Dumnezeu.

“...Sporiți Totdeauna În Lucrul Domnului”

“Sporiți” înseamnã o revãrsare pânã la apogeu în zelul tãu și în angajamentul tãu fațã de lucrarea Domnului. Datoritã siguranței noastre în Hristos, noi, dintre toți oamenii, ar trebui “sã sporim” în lucrarea lui Dumnezeu. Ca slujitori ai Evangheliei, noi suntem oamenii care ar trebui sã oferim un efort sârguincios în lucrarea noastrã, pentru cã noi cunoaștem adevãrul Evangheliei – cel mai mare adevãr care poate fi cunoscut.

Noi suntem angajați în “lucrarea lui Dumnezeu”. El a intituit-o; El ne-a chemat în ea. Oricare ar fi lucrarea ta (poate într-o bisericã localã, misiune într-o țarã strãinã, evanghelizare, predare într-o școalã biblicã etc.), lucrarea ta aparține Lui, și El singur poate sã o pãstreze sau sã o facã înfloritoare. Noi suntem angajați în afacerea Împãrãției lui Dumnezeu.

“Întotdeauna” sporind. Așa ar trebui sã fie caracterizatã lucrarea noastrã – nu doar în zilele bune, ci și în cele rele; nu doar în zilele de succes, ci și în zilele de eșec.

“...Cãci Știți Cã Osteneala Voastrã În Domnul Nu Este Zadarnicã”

Noi “sporim” pentru cã noi “știm”. Noi știm cã lucrarea noastrã în Dumnezeu este utilã, valoroasã, roditoare, productivã, și cã ea va avea consecințe eterne. În lucrarea mea, de obicei nu pot vedea rezultatele; nu pot mãsura progresul. Dar motivația mea este aceea cã este lucrarea lui Dumnezeu (El m-a chemat în ea), și aceea cã ea nu este zadarnicã – lucrarea Domnului, Calea Domnului nu este niciodatã zadarnicã.

Noi “sporim” în lucrarea lui Dumnezeu datoritã a ceea ce “știm”. Ceea ce “știm” oferã valoare și motivație eforturilor noastre. Ceea ce știm ne oferã încredere în lucrare. Lucrarea noastrã în Dumnezeu poate fi obositoare și istovitoare. Este nevoie de efort intens pentru a avea rezultate și succes. Chiar dacã este obositoare, ea nu este “zadarnicã”, nu este inutilã. Mai degrabã, este minunat de productivã pentru cã este “în Domnul”.

Lucrarea lui Dumnezeu nu poate fi mãsuratã la fel ca un zid care se înalțã. Este deseori intangibilã, dar nu în zadar pentru cã Dumnezeu o face sã prospere. Este important sã știm acest lucru pentru ca sã nu începem sã ne ghidãm singuri sau sã schimbãm cursul sau sã devenim descurajați.

Concluzie

Acest lucru ne aduce înãlțimile adevãrurilor teologice, din acest pasaj, jos unde trãim și lucrãm zi de zi. Teologia subliniazã slujirea noastrã și ne motiveazã pentru a-L sluji pe Dumnezeu. Este o convingere profundã ce provine din tot ceea ce “știm” – despre adevãr (în special adevãrul referitor la moartea și învierea Domnului Isus) și despre valorile lucrãrii noastre în Dumnezeu – care ne susține sã continuãm cu energie, cu vigoare, cu încredere, cu bucurie, și cu statornicie.

Așa cã fiți încurajați și asigurați cã lucrarea voastrã în Doumnezeu nu va fi mai mult în zadar, decât credința voastrã în Hristos. Nu va fi mai zadarnicã decât slujirea apostolilor; nu va fi mai lipsitã de plinãtate decât moartea și învierea lui Hristos. Când înțelegem acest lucru, lucrarea noastrã va avea un caracter diferit – un caracter care provine din cunoașterea cã lucrarea noastrã este valoroasã, semnificativã, roditoare pentru Dumnezeu.

Bazați pe ceea ce știm, noi putem avea încredere mare în valoarea de duratã a slujirii noastre.

Partea IV. Schițe De Predici

Dr. Roger PASCOE, Președintele

Institutului Biblic pentru Predicare

Cambridge, Ontario, Canada

Cei dintre dvs. care au citit aceste articole în mod regulat știu cã eu includ schițe de predicã pentru a vã ajuta în predicarea si în slujirea învãțãturii. În pregătirea predicilor dvs. sau a studiilor biblice probabil ați descoperit cã, adesea, cea mai dificilã parte este identificarea subiectului și modul în care decurge ideea centrală a pasajului. Ce scrie autorul biblic despre (adicã subiectul) și care sunt “punctele cheie” (unităţi ale ideilor) care tratează subiectul. Acest lucru poate reprezenta o muncã grea în pregãtirea predicii.

Prima sarcină este întotdeauna de a descoperi subiectul pasajului. Despre ce scrie autorul? Încercați sã nu dați un rãspuns vag când rãspundeți la aceastã întrebare. De exemplu, a spune cã autorul scrie despre “Dragostea lui Dumnezeu” înseamnă a da un răspuns prea vag, prea general. Concret, despre ce aspect al iubirii lui Dumnezeu scrie autorul? Iubirea lui Dumnezeu pentru pãcãtoși? Iubirea lui Dumnezeu pentru poporul Sãu? Iubirea lui Dumnezeu demonstrată prin trimiterea Fiului Sãu sã moarã pentru noi? Întotdeauna încercați sã definiți subiectul astfel încât să fie clar despre ce scrie autorul.

A doua sarcinã este de a descoperi ceea ce autorul spune despre subiect. Câte puncte prezintă el? Care este modul de argumentare sau care este modul prezentării ideii centrale? Cum este împărțit pasajul - ce versete sunt grupate astfel încât să prezinte împreună un punct de gândire? Acest lucru este foarte important pentru a vã asigura cã ceea ce predicați este identic cu ceea ce autorul spune dar și cu modul în care acesta o spune. Prin identificarea punctelor din pasaj (toate punctele tratând același subiect) veți putea explica audienței pasajul într-un mod mult mai clar.

Apoi, după ce ați descoperit subiectul pasajului și componența acestuia din punct de vedere al argumentării, cred că va fi foarte ușor să prezentați fiecare unitate de idei (fiecare punct al predicii), enunțat ca și principiu.

De aceea am inclus aceste schiţe de predici – pentru a observa exemple ale acestui proces şi pentru a le aplica în pregătirea și expunerea propriei dvs. predici. Aceste schițe de predici au menirea de a vă arăta rezultatul propriului meu studiu în pregătirea pentru predicare a acestor pasaje. Sper că veți putea observa modul în care acestea se referă direct la pasajul din Scriptură.

Mai mult, este de un real ajutor observarea modului în care altcineva a predicat din același pasaj. Pentru că aceste predici au fost înregistrate în prima fază pentru ascultătorii radio, câteva predici sunt împărțite în mai multe părți.

Aveți libertatea de a folosi aceste predici. Le puteți folosi exact așa cum sunt sau le puteți modifica. Fie că veți folosi sau nu aceste schițe de predică, speranța mea (și scopul pentru care le public) este ca dvs să observați de unde provin principiile din Scriptură și modul de formulare a acestora pentru audiența dvs. contemporană.

În ultimele două ediții ale Jurnalului Electronic al Păstorilor am publicat primele mele cinci schițe de predici din seria celor “Cele Șapte Fapte (Minuni) Supranaturale ale lui Isus” din Evanghelia după Ioan, după cum urmează:

A. Ediția de toamnă - 2011

1. Schița de predică nr.1 Ioan 2:1-11, Isus Schimbă Apa în Vin

2. Schița de predică nr.2 Ioan 4:46-54, Isus vindecă fiul unui slujbaș

3. Schița de predică nr.3 Ioan 5:1-47, Isus vindecă slăbănogul de la  scăldătoarea Betesda Partea. 1

B. Ediția de iarnă – 2012

1. Schiţă de predică nr. 4 Ioan 6:1-14, Isus hrănește cinci mii de oameni

2. Schița de predică nr. 5 Ioan 6:16-21, Domnul Isus merge pe apă

În continuare sunt următoarele două schițe de predici din seria celor “Cele Șapte Fapte (Minuni) Supranaturale ale lui Isus” din Evanghelia după Ioan:

Schiţă Predica Nr. 6
Ioan 9:1-7, Vindecarea Orbului, Partea 1

Pentru versiunea audio în limba engleză a acestui mesaj click pe acest link: loan 9:1-3; loan 9:4-7

Subiect: Domnul Isus este Trimisul lui Dumnezeu

Punctul # 1: Stare jalnică a omului (1-3)

1. Cum a ajuns omul în această stare? (2)

2. De ce a ajuns omul în această stare? (3)

Punctul # 2: Puterea Trimiterii Domnului Isus (4-7)

1. Domnul Isus a fost trimis pentru a face lucrarea lui Dumnezeu în lume (4)

2. Domnul Isus a fost trimis pentru a fi Lumina lui Dumnezeu în lume (5-7).

Schiţă Predica Nr. 7
Ioan 9:8-23, Vindecarea Orbului, Partea 2

Pentru versiunea audio în limba engleză a acestui mesaj click pe acest link:  loan 9:8-23

Subiect: Isus este Trimisul lui Dumnezeu

Punctul # 1: Curiozitatea apropiaților acestui om (8-12)

1. Aceștia sunt curioşi cu privire la identitatea omului (8-9)

2. Aceștia sunt curioși cu privire la vindecarea omului (10-12)

Punctul # 2: Disputa dintre autorităţile de (13-17)

1. Unii au văzut doar încălcarea Legii (14-16a)

2. Alţii au văzut doar un miracol (16b-17)

Punctul # 3: Teama de familie (18-23)

1. Ei au fost ignoranţi față de cel vindecat și față de vindecător (18-21)

2. Ei se temeau de pedeapsa Consiliului Religios (22-23)

---

¹ Ian McPherson, The Burden of the Lord (Povara Domnului), citat de Austin L. Sorenson, “The Burden of the Ministry” (“Povara Slujirii”) in Pulpit Helps (Amvonul Ajută) ( Mai 1978), 15, și citat in Stephen F. Olford, Preaching the Word of God (Predicarea Cuvântului lui Dumnezeu), pp.16-17.

² επιτιμησον = rmustră, reproșează, cenzurează, avertizează

³ John R. W. Stott, The Preacher’s Portrait (Grand Rapids: Eerdmans), 48-50.

⁴ Joseph M. Stowell, Shepherding the Church, (Chicago: Moody Press, 1997), 180.

⁵ Stowell, 312.