Jurnalul Electronic Al Păstorilor, Rom Ed 6, Ediția de Iarnă 2013

Coordonat de ...

Dr. Roger Pascoe, Președinte,

The Institute for Biblical Preaching
(Institutul pentru Predicare Biblică)

Cambridge, Ontario, Canada

„Consolidarea Bisericii în Predicarea Biblică și Lidership”

Partea I: Mesajul Pe Care Îl Predicăm:
Adevărul Despre Hristos (1 Tim. 3:14-16)

Dr. Roger Pascoe, Președintele Institutului Biblic pentru Predicare
Cambridge, Ontario, Canada

În prima parte a ediţiei de toamnă a Jurnalului Electronic al Păstorilor am scris despre “Mesajul Pe Care Îl Predicăm”. Aş dori să continui în această ediţie pe acelaşi subiect. Sunt două subiecte fundamentale despre care noi predicăm – (1) Noi predicăm Mesajul Crucii (vezi Ediţia de toamnă 2012); şi (2) Noi predicăm Adevărul despre Hristos.

Cea mai mare nevoie a oamenilor din ziua de azi este “adevărul”. Sunt atât de multe voci în lume care susţin că, cunosc şi învaţă adevărul, dar care însă se contrazic între ele. Chiar şi în comunităţile noastre creştine, noi teologii şi practici ies mereu la suprafaţă, fiecare dintre ele pretinzând un nou adevăr sau o nouă interpretare a adevărului. Nu e de mirare că oamenii sunt confuzi în ce priveşte ceea ce trebuie să creadă. Dar Domnul Isus a spus: “Voi veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi” (Ioan 8:32). Şi tot El a spus: “Eu sunt calea, adevărul şi viaţa” (Ioan 14:6). Poate că de aceea adevărul este atât de defăimat – pentru că lumea nu-l vrea pe Hristos, care este Adevărul.

Dar, adevărul despre Isus Hristos a schimbat lumea. Oamenii din jurul nostru trebuie să audă adevărul despre El. Şi ei îl vor auzi doar dacă noi îl vom predica.

În 1 Timotei 3:14-16, apostolul Pavel subliniază adevărurile fundamentale despre Hristos pe care noi îl predicăm. În acest pasaj, Pavel îl povăţuieşte pe Timotei cu privire la conducerea corespunzătoare din cadrul bisericii. Ideea sa este că sarcina bisericii este de a menţine adevărul în comportamentul nostru şi în mărturisirea noastră (mesaj). Ceea ce facem şi ceea ce spunem trebuie să corespundă cu natura şi mesajul bisericii. Biserica trebuie să fie disciplinată şi în rânduială, sub conducerea lui Hristos iar conducerea liderilor din biserica noastră trebuie să fie în concordanţă cu adevărul.

Mai întâi putem observa în acest pasaj că, PURTAREA NOASTRĂ ESTE INFLUENŢATĂ CONDUSĂ DE NATURA BISERICII. „Îţi scriu aceste lucruri…să ştii cum să te porţi în Casa lui Dumnezeu” (14a, 15b). „Aceste lucruri” se referă la ceea ce Pavel scrie cu privire la ordinea din Casa lui Dumnezeu – rugăciune (2:1-7), rolul bărbaţilor şi al femeilor în închinarea publică (2:8-15), şi calificările morale şi spirituale ale prezbiterilor şi diaconilor (3:1-13). După ce a scris despre „aceste lucruri”, Pavel dă un îndemn general cu privire la (1) natura bisericii (3:14-15) şi (2) mesajul bisericii (16).

Natura bisericii este pentru că aceasta este "Casa lui Dumnezeu"(15a). E locul unde locuiește Dumnezeu cu poporul său. Nu este o instituţie, ci o familie. Nu este o clădire, ci o locuinţă (cf. Efes. 2:18-22). Casa lui Dumnezeu este reglementată printr-un comportament adecvat. Noi nu putem comporta oricum ne-o dorim în casa lui Dumnezeu. Noi trebuie să îndeplinim anumite standarde morale, convingeri spirituale și practici care adecvate pentru casa lui Dumnezeu și în concordanţă cu cine este Dumnezeu. Astfel, după cum rugăciunea publică trebuie să aibă anumite caracteristici și ţeluri, liderii bisericii trebuie să aibă anumite calificări, iar adevărul trebuie să fie învăţat cu credincioșie și apărat, pentru că biserica este "casa lui Dumnezeu".

Casa lui Dumnezeu este “biserica Dumnezeului cel viu” (15b). Nu este un loc al închinării idolilor morţi din piatră sau lemn, ci locul în care Dumnezeul cel viu este prezent împreună cu oamenii săi. Este „o locuinţă în care locuiește Dumnezeu prin Duhul” (Efes. 2:22; cf. 1 Tes. 1:9-10; Fapte 14:15). Căci, Dumnezeu „nu locuiește în temple făcute de om” ci în mijlocul oamenilor lui care sunt „templul Dumnezeului cel viu” (Fapte 17:24f.; 2 Cor. 6:16). Când noi ne întâlnim ca și congregaţie pentru a ne închina lui Dumnezeu, noi arătăm o expresie practică și vizibilă a adevărului că Dumnezeul cel viu este prezent și puternic în mijlocul nostru (1 Cor. 14:25), prin modul în care ne rugăm, prin cântările și imnurile pe care le cântăm, prin citirea Scripturii, prin predicarea noastră a Cuvântului, prin comuniunea cinei, prin serviciile de botez, și prin părtășia noastră. Și noi extindem prezenţa sa în mijlocul nostru prin evanghelizare și misiune în comunitatea noastră și în lume.

Fiindcă Dumnezeu este viu și prezent printre noi în casa Sa, noi trebuie să ne comportăm conform standardelor Sale, căci intrăm sub observaţia Sa și suntem supuși judecăţii Sale.

Natura casei lui Dumnezeu nu este numai "Biserica Dumnezeului celui viu", dar este, de asemenea, "stâlpul și temelia adevărului" (15c). Poate că Pavel a folosit imaginea unui stâlp pentru că știa că biserica din Efes avea exemplul frumosului templu al zeiţei Diana din acel oraș, cu cei 127 de stâlpi de marmură ai săi, împânziţi cu bijuterii și poleiţi cu aur. Uneori ne putem referi la cineva ca fiind un stâlp al societăţii, un exemplu remarcabil al modului în care un cetăţean ar trebui să fie. În mod similar, spune Pavel, biserica este un "stâlp al adevărului". La fel cum un pilon susţine și ridică ceea ce este mai presus de acesta, tot astfel și biserica susţine și ridică adevărul pentru ca toţi să-l vadă și să-l audă. Clădirile publice sunt adesea cunoscute pentru stâlpii lor impresionanţi, care reprezintă caracterul clădirii și ceea ce reprezintă - rezistenţa, autoritatea și puterea acestuia (de exemplu, tribunalele, clădirile Parlamentului, catedralele). În mod similar, biserica trebuie să fie o imagine impresionantă a adevărului lui Dumnezeu – al rezistenţei, autorităţii și al puterii Sale. Ca un stâlp, biserica înalţă adevărul lui Dumnezeu pentru ca toţi să-l poată vedea și auzi.

Natura casei lui Dumnezeu, biserica, este (1) „biserica Dumnezeului cel viu”, (2) „stâlpul și temelia adevărului”, și (3) „fundamentul adevărului”. La fel cum o fundaţie susţine structura unui întreg edificiu pentru a-i oferi stabilitate, forţă și o bază solidă, tot așa, spune Pavel, biserica este „temelia adevărului”. Biserica este structura de sprijin de neclintit care susţine adevărul când este atacat, care apără adevărul când este sub focul falșilor învăţători, asigură terenul sigur pe care adevărul poate sta în siguranţă.

Deci biserica este atât stâlpul cât și temelia adevărului – stâlpul de deasupra nivelului de bază și fundaţia de dedesubt. Ca și stâlp al adevărului, biserica prezintă adevărul de sus, de pe „acoperișul caselor”, prin expunerea sa, învăţarea sa, predicarea sa publică și prin evanghelizarea activă a naţiunilor. Ca temelie a adevărului, biserica susţine adevărul de jos prin urmarea, ascultarea și trăirea în mod vizibil al adevărului (Col. 3:12-17) ca autoritate supremă pentru credinţă și practică, prin studierea și explicarea adevărului (2 Tim. 2:15) și prin afirmarea și apărarea adevărului ( prin studierea și explicarea adevărului (2 Tim. 2:15) și prin afirmarea și apărarea adevărului (Filip. 2:16). Biserica este piatra de temelie pe care se bazează adevărul.

Deci biserica, ca stâlp al adevărului, este un vizibil, maiestuos, glorios, vestitor public al adevărului și care nu se rușinează de el. Ca temelie a adevărului, este apărătorul ferm, puternic și sprijinitor al adevărului care nu se schimbă și nu se clatină. Acesta este adevărul pe care noi ne bazăm și pe care îl susţinem. Iar aceasta cere un anumit mod de comportament – comportament care trebuie să se potrivească cu mesajul nostru. La urma urmei, suntem casa lui Dumnezeu; purtăm natura și caracterul Său; noi suntem prezenţa Lui în lume. Comportamentul nostru este influenţat de natura bisericii, care ridică steagul adevărului ca un glorios pilon și care sprijină adevărul ca o fundaţie puternică.

Apostolul Pavel spune că purtarea noastră este guvernată de „natura” bisericii, dar și faptul că: MESAJUL NOSTRU ESTE CONDUS DE ADEVĂRUL DESPRE HRISTOS. Mesajul bisericii este numit „adevărul” al cărui stâlp și fundament este biserica. „Adevărul” este aici mărturisirea noastră de credinţă comună, suma ne-negociabilă și substanţa credinţei noastre creștine. Adevărul este fundamentul pe care se bazează biserica creștină și pilonul pe care mesajul creștin îl susţine. Este crezul nostru, dacă doriţi – ceea ce mărturisim în predicarea noastră și învăţăturile noastre, în cântările noastre, în rugăciunile noastre, în mărturiile noastre.

Adevărul este marele mister cu privire la evlavie. „Şi fără îndoială, mare este taina evlaviei” (16). „Evlavia” este principala caracteristică a vieţii și purtării creștine. Este manifestarea lui Dumnezeu în purtarea noastră (v. 14-15) și în mărturisirea noastră (v.16) – în ceea ce spunem și în ceea ce facem. Este comportamentul care este adecvat pentru cei ce ţin ferm „adevărul”. Credinţa creștină este o „taină mare”, spune Pavel, deoarece deși a fost descoperită în vremurile ce au trecut

Credinţa creștină este o "taină mare", spune Pavel, pentru că, deși a fost descoperită în veacurile trecute, ea are doar acum în epoca noastră de har, o realitate vizibilă, tangibilă, ușor de înţeles în Hristos (Efes. 3:1-7 )."Taina" este faptul că însuși Dumnezeu s-a manifestat în Hristos. Isus Hristos a perfect și pe deplin dezvăluit înaintea noastră ceea ce a fost anterior obscur - și anume, natura și caracterul lui Dumnezeu. În El îl cunoaștem pe Dumnezeu. El este chipul Dumnezeului celui nevăzut, reprezentarea exactă a fiinţei lui Dumnezeu (cf. Evr. 1:3). Isus Hristos este Dumnezeu.

Astfel, în Isus vedem "evlavia" afișată și în El noi suntem transformaţi în ceea ce Dumnezeu vrea ca noi să fim. În Isus Hristos, "taina evlaviei" este descoperită. "Evlavia" și "adevărul" au fost deopotrivă trăite de Hristos în perfecţiune. Viaţa sa exemplară este ghidul nostru pentru adevărata evlavie. Adevărul este, în esenţa sa, adevărul despre Hristos, care este ADEVĂRUL și în care Dumnezeu este cel mai complet revelat. Astfel, "taina evlaviei" este perfect revelată în Isus și se află în centrul conduitei bisericii și al mărturisirii (mesajului) adevărului. Adevărul pe care biserica îl mărturisește și susţine este Evanghelia, taina evlaviei, care este acum revelată despre și în persoana, munca, viaţa, moartea și învierea lui Hristos. Evlavia este înrădăcinată în cunoștinţele și imitarea noastră a lui Hristos. Dumnezeu este cunoscut cel mai deplin în Hristos, și prin acesta noi cunoaștem evlavia.

Deci, biserica este definită și formată prin relaţia sa cu Isus Hristos și mărturisirea sa despre Isus Hristos. Care este adevărul despre Hristos, care este esenţial pentru mesajul creștin? Mesajul nostru este despre întruparea lui Hristos. "Dumnezeu a fost arătat în trup" (16a). Hristos nu a venit în fiinţă la întruparea lui. El a existat dintotdeauna și, când a venit pe pământ, în mod voluntar s-a golit de drepturile și privilegiile sale divine, devenind pe deplin uman, fără a se preda sau compromite divinitatea sa deplină (Filipeni 2:6-8;. Evrei 2:14). Acesta este modul în care Dumnezeu s-a manifestat nouă. Altminteri, Dumnezeu ar fi pentru totdeauna un mister pentru noi. Înţelegerea noastră despre Dumnezeu ar fi fost pentru totdeauna ascunsă, obscură, și limitată la ceea ce vedem ca dovezi ale lui Dumnezeu în creaţie și în conștiinţele noastre. Dar prin auto-revelarea lui Dumnezeu în Hristos, noi îl cunoaștem personal, intim, și salvator. „Şi Cuvântul S-a făcut trup, şi a locuit printre noi, plin de har, şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl", spune Ioan (Ioan 1:14). Cel care a spus: "Eu sunt adevărul", ne-a dezvăluit adevărul despre Dumnezeu căci El este Dumnezeu, El este Emanuel, "Dumnezeu cu noi", pentru că El a fost trimis de Dumnezeu pentru a ni-L face cunoscut pe Dumnezeu.

„Dumnezeu a fost arătat în trup." El s-a născut dintr-o fecioară prin Duhul Sfânt, pe lângă natura sa divină a luat formă umană, și a locuit printre noi, identificându-se cu noi în circumstanţele și fragilitatea noastră umană. Pentru, "în toate lucrurile pe care El a trebuit să fie făcut asemenea fraţilor săi, că el ar putea fi un mare preot milos și vrednic de încredere, în ce privește legăturile cu Dumnezeu, pentru a face ispășire pentru păcatele poporului. Căci în faptul că El însuși a suferit, fiind ispitit, el este capabil de a ajuta pe cei care sunt ispitiţi "(Evrei 2:17). Apostolul Ioan spune, Cel pe care l-am văzut, auzit, si a atins este unul ne pronunţăm pentru tine (1 Ioan. 1:1-3). „Prin urmare, a trebuit să Se asemene fraţilor Săi în toate lucrurile, ca să poată fi, în ce priveşte legăturile cu Dumnezeu, un mare preot milos şi vrednic de încredere, ca să facă ispăşire pentru păcatele norodului” (Evrei 2:17). Apostolul Ioan spune că Cel pe care L-am văzut, auzit și atins este cel pe care noi îl vestim vouă (1 John 1:1-3).

Mesajul nostru este reglementat de adevărul despre Hristos - în primul rând, adevărul despre întruparea lui Hristos (că "Dumnezeu a fost arătat în trup"), iar pe de altă, adevărul despre justificarea (îndreptăţirea) lui Hristos. "Hristos a fost dovedit drept (justificat) prin Duhul (16b). A fi" dovedit drept", înseamnă a fi scos de sub acuzaţie, a fi justificat prin dovezi sau printr-un argument, a fi apărat împotriva opoziţiei. Dacă manifestarea lui Hristos în trup, vorbește despre umanitatea sa, atunci justificarea Sa prin Duhul vorbește despre divinitatea lui. El a fost justificat prin Duhul Sfânt la botezul său, atunci când Duhul L-a uns pentru lucrare. El a fost justificat de către Duhul Sfânt, prin lucrările sale, atunci când a făcut minuni prin puterea divină. El a fost justificat de Duhul la învierea lui, când a fost înviat din morţi (Romani 1:4; 8:11;. Efeseni 1:20). Aceasta a fost o afirmare completă a cine El a pretins a fi și a fost cu adevărat – Dumnezeul-om fără păcat, perfect. Aceasta a fost afirmarea deplină a neprihănirii sale perfecte, acceptarea deplină a jertfei Sale perfecte, afirmarea completă a faptului că El a fost Dumnezeu manifestat în trup.

Deci, mesajul nostru este despre întruparea lui Hristos - că el a luat formă de om și îndreptăţit de către Duhul Sfânt. Acum observaţi, de asemenea, că mesajul nostru este mărturia despre Hristos. În primul rând, a fost mărturia îngerilor despre Hristos - "Hristos a fost văzut de îngeri" (16c). Cel care a fost făcut mai prejos decât îngerii pentru suferinţa morţii (Evrei 2:9) a fost observat de ei. Ei știau cine era El și l-au observat îndeaproape de la începutul şi până la sfârşitul vieţii Sale, şi i-au slujit ca mărturie.

Îngerii au fost martori la nașterea Lui. Ei au depus mărturie că El a fost Dumnezeu întrupat. De aceea, îngerul i-a spus lui Iosif: „nu te teme s-o iei pe Maria, logodnica ta, de soţie, căci ce s-a conceput în ea este de la Duhul Sfânt! " (Matei 1:20). De aceea, îngerul i-a descoperit Mariei că: „…Sfântul care se va naște va fi numit Fiul lui Dumnezeu" (Luca 1:36). Îngerii au depus mărturie că El a fost regele cel veșnic. De aceea, îngerul i-a spus Mariei: "El va fi mare și va fi numit “Fiul Celui Prea Înalt”; iar Domnul Dumnezeu îi va da scaunul de domnie al strămoşului Său David. Și el va împărăţi peste casa lui Iacov în veci și împărăţia Lui nu va avea sfârșit "(Luca 1:32-33). Îngerii au depus mărturie că Isus a fost Mântuitorul promis. Acesta este motivul pentru care ei au vestit păstorilor: „astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, Care este Hristos, Domnul!" (Luca 2:11). De aceea, îngerul l-a sfătuit pe Iosif să numească pe prunc Isus, „pentru că El va mântui poporul Său de păcatele lor" (Matei 1:21).

Îngerii nu numai că l-au observat la nașterea lui, ci ei au fost martori ispitelor Sale. De aceea au venit îngerii la el în pustie să-i "slujească" (Matei 4:11;. Marcu 1:13). De aceea, un înger L-a întărit în timpul agoniei sale în grădină (Luca 22:43). Mai mult, îngerii au fost martori la moartea sa, și erau gata să-l elibereze. De aceea Isus a spus: „crezi că n-aş putea să-L rog pe Tatăl Meu, Care Mi-ar pune chiar acum la dispoziţie mai mult de douăsprezece legiuni[m] de îngeri?" (Matei 26:53). Îngerii au fost martori la Învierea Sa , în timp ce a fost rostogolită piatra de la mormânt (Matei 28:2). Acesta este motivul pentru care îngerii au putut spune femeilor de la mormânt: "De ce căutaţi pe Cel viu între cei morţi - el nu este aici, a înviat" (Luca 24:4-7). Apoi, îngerii au fost martori la înălţarea Lui. Ei au spus ucenicilor: „De ce staţi aici, uitându-vă în cer? Acest Isus, care a fost luat de la voi va veni la fel cum L-aţi văzut mergând spre cer"(Fapte 1:10-11). În cele din urmă, îngerii au fost martori la glorificarea Lui. Și I s-au închinat spunând: "Vrednic este Mielul care a fost înjunghiat" (Apoc. 5:11).

Mesajul bisericii este mărturia despre Hristos. A fost mărturia îngerilor despre Hristos și a fost mărturia oamenilor despre Hristos. „Hristos a fost propovăduit între neamuri"(16d). El nu a fost numai "văzut" de fiinţe cerești, ci El a fost "auzit" de fiinţe umane. Isus i-a sfătuit pe ucenicii săi: " Îmi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului" (Fapte 1:8). Adevărul declaraţiei lui Dumnezeul Tatăl despre El ("Acesta este Fiul meu preaiubit"), precum și cea a îngerilor trebuia să fie proclamată de ucenicii Săi „la toate neamurile". Și acesta este şi mesajul și misiunea noastră. Cel care a fost batjocorit, biciuit, condamnat și răstignit este Acela pe care îl predicăm naţiunilor, „Cel pe care noi îl vestim", spunea Pavel (Coloseni 1:28). "Însă noi Îl predicăm pe Cristos cel răstignit, o pricină de poticnire pentru iudei şi o nebunie pentru neamuri. Dar pentru cei chemaţi, atât iudei, cât şi greci, Cristos este puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu." (1 Corinteni 1:23-24.; cf. 1 Corinteni 2:2).

Mesajul bisericii este adevărul despre Hristos - (1) întruparea lui Hristos și (2) justificarea lui Hristos. Mesajul a bisericii este mărturia despre Hristos - (1) mărturia îngerilor și (2) mărturia oamenilor. În cele din urmă, mesajul bisericii are în vedere răspunsul faţă de Hristos. Nu a fost nici un răspuns pe pământ. "Hristos a fost crezut în lume"(16e). Rezultatul proclamării Evangheliei a fost că oamenii au crezut mesajul - 3000 au fost mântuiţi la Rusalii și mișcarea s-a răspândit prin toată Iudeea, Samaria și naţiunile neamurilor, astfel că atât evreii cât și neamurile au crezut în El. Evreii L-au crezut pe El în lume, pentru că „o mare mulţime de preoţi veneau la credinţă" (Fapte 6:7). Neamurile au crezut în El în lume, pentru că " Neamurile s-au bucurat când au auzit lucrul acesta şi au lăudat Cuvântul Domnului" (Faptele Apostolilor 13:48; cf.. 17:12).

Biserica proclamă adevărul despre răspunsul faţă de Hristos - (1) a fost un răspuns pe pământ, și (2) a fost un răspuns în cer. "Hristos a fost luat în slavă" (16f). Acest lucru a fost finalizarea lucrării sale pământești. El a fost înălţat la dreapta lui Dumnezeu - locul puterii, locul de mijlocire și de apărare pentru poporul său. Oamenii L-au urât,L-au bătut,L-au răstignit, L-au respins şi L-au îngropat, dar Dumnezeu L-a înviat și L-a luat în slavă. Sfârșitul vieţii sale nu a fost moarte și umilinţă, ci înălţare și slavă.

Concluzii. Sarcina bisericii este de a menţine adevărul în comportamentul nostru și în mărturisirea (mesajul) noastră. Comportamentul nostru este condus de natura bisericii -. Suntem casa lui Dumnezeu, Biserica Dumnezeului cel viu, care este stâlpul și temelia adevărului. Mesajul nostru este condus de adevărul despre Hristos. Acesta este adevărul pe care îl susţinem şi proclamăm cu îndrăzneală - adevărul că El a fost manifestat în trup, îndreptăţit prin Duhul, observat de îngeri, predicat printre neamuri, a fost crezut în lume, și a fost luat în slavă de unde va reveni.

Acesta este adevărul pe care îl predicăm – adevărul despre întruparea lui Hristos, adevărul despre lucrarea Sa, adevărul despre moartea, înălţarea şi glorificarea Sa. Acesta este mesajul pe care îl predicăm – adevărul despre personajul central al istoriei lumii, a cărei viaţă, învăţături şi fapte au divizat lumea; adevărul despre mărturiile universale a ceea ce Hristos este şi a modului în care El a schimbat lumea; adevărul al cărei stâlp şi temelie este biserica.

Și scopul nostru în susţinerea și proclamarea acestui mesaj este de a-L slăvi pentru cine este El, a ne supune Marii lui Trimiteri, și a aduce pe alţii într-o relaţie transformatoare a vieţii,o relaţie vitală cu El. Scopul cel mare al bisericii este de a fi stâlpul și temelia adevărului, prin comportamentul nostru și mărturisirea noastră, pentru ca, prin comportamentul nostru (care reflectă natura Bisericii ca, casă a lui Dumnezeu), și prin mărturisirea noastră (care reflectă mesajul bisericii ca adevăr al lui Dumnezeu) oamenii vor îmbrăţişa persoana lui Hristos,vor ajunge să-L cunoască, să-L iubească, să-L urmeze şi să-L slujească.

Domnul să ne ajute să fim predicatori credincioşi ai adevărului pe care-l mărturisim în timp ce proclamăm, apărăm şi păstrăm mesajul nostru cu privire la adevărul despre Hristos.

Partea a – II – a. Lidership: A fi un model Dumnezeiesc – „Sfinţenia Ta Personală”

Dr. Roger Pascoe, Președintele Institutului Biblic pentru Predicare
Cambridge, Ontario, Canada

A fi „sfânt” înseamnă a fi pus deoparte pentru închinarea şi slujirea lui Dumnezeu, a fi sacru, pur, consacrat lui Dumnezeu. Cum putem noi fi sfinţi într-o cultură care, de exemplu, aprobă relaţiile dintre acelaşi sex şi sexul în afara căsătoriei? Nu poţi să te plimbi prin oraş fără să vezi un panou publicitar care să aibă un mesaj sexual sau mesaj pângăritor. Nu poţi vedea o reclamă TV fără a te simţi stânjenit sau jignit. Deci, cum pot creştinii trăi într-o asemenea manieră încât să iubim ceea ce iubeşte Dumnezeu şi să urâm ceea ce urăşte Dumnezeu?

John Owen este o persoană care a trăit o viaţă sfântă. În cartea sa "O viaţă spre Dumnezeu", John Piper scrie că Ioan Owen a fost probabil cel mai mare pastor-teolog dintre puritanii din Anglia, fiind influent politic, confesional, teologic, academic, pastoral, și personal. În ciuda vieţii sale extrem de ocupate și tragice (el a avut unsprezece copii, dintre care zece au murit de tineri, iar al unsprezecelea copil – o fată, a murit la vârsta unei maturităţi fragede), pasiunea lui a fost sfinţenia personală. El a spus, "Dorinţele inimii mele înaintea lui Dumnezeu și a designer-ului Şef al vieţii mele... sunt ca ... sfinţenia universală să poată fi promovată în inima şi calea mea şi a altora". John Piper continuă: "Nu mulţi lideri din ziua de azi au ca obiectiv al lor în viaţă lor sfinţenia. Mai mulţi lideri mărturisesc deschis că sfinţenia lor personală nu are nici o semnificaţie asupra performanţei lor publice ... Acest lucru nu a fost valabil şi în cazul lui John Owen. Minunea, puterea şi frumuseţea vieţii sale publice a fost constanţa comuniunii sale personale cu Dumnezeu în puritate și bucurie...Cheia pentru curăţie și sfinţenie, cheia eficienţei durabile în toată viaţa [este o] contemplare constantă a slavei lui Hristos."¹

Într-un anume sens suntem ca şi ceilalţi creştini – suntem într-o călătorie în care fiecare dintre noi devenim mai mult ca şi Hristos. Dar în alte sensuri, noi suntem lideri creştini care suntem chemaţi să fim un model creştin de moralitate şi stil de viaţă „fără prihană” (1Tim. 3:2), prin a umbla în modul în care a umblat Domnul Isus (1 Ioan prin Duhul şi a nu împlini poftele firii (Gal. 5:16), prin a ne dezbrăca de omul cel vechi şi a ne îmbrăca cu cel nou (prin Duhul şi a nu împlini poftele firii (Gal.5:16), prin a ne dezbrăca de omul cel vechi şi a ne îmbrăca cu cel nou (Efes. 4:22-24), prin a răstigni firea cu pasiunile şi dorinţele ei (prin Duhul şi a nu împlini poftele firii (Gal. 5:16), prin a ne dezbrăca de omul cel vechi şi a ne îmbrăca cu cel nou (Efes. 4:22-24), prin a răstigni firea cu pasiunile şi dorinţele ei (Gal. 5:24). Prin urmare, ar trebui să exersăm:

A. Curăţia În Purtare

Noi suntem chemaţi la curăţie „Fiţi sfinţi după cum și Eu sunt sfânt”. Curăţia este o condiţie esenţială pentru părtășia cu Dumnezeu, pentru a fi umplut cu Duhul Sfânt, pentru a fi credibil în viaţa personală, pentru a avea putere în predicare și conducere. Una dintre domeniile pe care trebuie să le protejăm este curăţia sexuală.

1. Curăţia În Comportamentul Sexual

„Fi un exemplu pentru credincioși… în curăţie”. (1 Tim. 4:12)

„3Curvia, sau orice altfel de necurăţie, sau lăcomia de avere, nici să nu fie pomenite între voi, aşa cum se cuvine unor sfinţi. 4Să nu se audă nici cuvinte porcoase, nici vorbe nechibzuite, nici glume proaste, cari nu sunt cuviincioase; ci mai de grabă cuvinte de mulţămire.5 Căci ştiţi bine că niciun curvar, niciun stricat, niciun lacom de avere, care este un închinător la idoli, n-are parte de moştenire în Împărăţia lui Hristos şi a lui Dumnezeu. 6 Nimeni să nu vă înşele cu vorbe deşerte; căci din pricina acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu peste oamenii neascultători. 7 Să nu vă întovărăşiţi dar deloc cu ei. 8 Odinioară eraţi întunerec; dar acum sunteţi lumină în Domnul. Umblaţi deci ca nişte copii ai luminii. 9 Căci roada luminii stă în orice bunătate, în neprihănire şi în adevăr. 10 Cercetaţi ce este plăcut înaintea Domnului, 11 şi nu luaţi deloc parte la lucrările neroditoare ale întunerecului, ba încă mai de grabă osîndiţi-le.12 Căci e ruşine numai să spunem ce fac ei în ascuns.” (Efeseni 5:3-12)

„Căsătoria să fie ţinută în toată cinstea, şi patul să fie nespurcat, căci Dumnezeu va judeca pe curvari şi pe preacurvari.” (Evrei 13:4)

Suntem foarte vulnerabili la standardele morale ale culturii noastre iar dacă suntem într-o poziţie de conducere creștină suntem deosebit de vulnerabili. Aceasta este o zonă de vulnerabilitate pentru noi toţi, fie tânăr fie bătrân, sau dacă sunteţi un pastor sau un lider creștin la locul de muncă.

Pastorii și liderii creștini sunt în mod special vulnerabili pentru că unele femei sunt atrase de aceștia datorită poziţiei lor publice și a comunicării lor. În consilierea femeilor, pastorii și liderii creștini se expun la intimităţi care îi face susceptibili la a fi atras de și către alte femei. Deci, nu lăsa pe nimeni de sex opus să străpungă garda ta. Nu îţi permite să fi vulnerabil la ispită. Trebuie să fi cunoscut ca unul care este deplin dedicat soţiei tale (dacă ești căsătorit), un om care este în curăţie din punct de vedere sexual.

Dacă vrei să fi un creștin influent, trebuie să fi „fără prihană”. A fi fără prihană în aria sexuală înseamnă, în termenii lui Pavel, „să fi soţul unei singure soţii” (1 Tim. 3:2, Tit ţia sa.

Faceţi curăţia sexuală una dintre priorităţile rugăciunilor voastre, pentru ca Dumnezeu să vă ţină curaţi. A da greș în acest domeniu înseamnă a înșela încrederea de păstor al oamenilor lui Dumnezeu. A da greș în acest domeniu aduce ravagii în viaţa ta. Trebuie să protejezi turma lui Dumnezeu, nu să o expui la pericole. Trebuie să fi adevăr pentru nevoile turmei, nu să o trădezi.

Nici nu te apropia de punctul de a-ţi înșela partenerul cu cineva de sex opus! Nu încuraja pe cineva mai mult decât se cuvine. O violare a acestei încrederi pune în pericol întreaga ta lucrare și mărturie – credibilitatea ta, integritatea ta, încrederea ta ca și lider.

Fie că suntem pastori sau lideri angajaţi, Satan dorește să obţină un avantaj asupra noastră. El face acest lucru prin plasarea unor capcane pentru noi, în mod special când suntem stresaţi,descurajaţi sau ne simţim singuri. Când ești dezamăgit de lucrare sau de viaţa creștină, pericolul unui eșec moral devine mai puţin ameninţătoare pentru tine, și prin urmare mult mai probabil.

Deci, protejează-te de ispita sexuală. Cum poţi face asta? Poţi să te protejezi din a ceda în faţa ispitei sexuale prin a ridica garduri . Ce înseamnă asta? Construiește în viaţa ta pârghii care te vor ajuta să te protejezi de ispite și impuritate sexuală. De exemplu, (1) fă-ţi o rutină în viaţa ta de a avea o activitate recreativă care să te ajute să micșorezi presiunea zilnică din viaţa ta; (2) petrece timp cu soţia ta; (3) nu te întâlni niciodată cu cineva de sex opus într-un birou sau clădire goală cu ușile închise; (4) ia vacanţa necesară; (5) odihnește-te suficient; (6) nu te uita la filme care ar putea să trezească pofta sexuală. Întrebare: ce alte garduri ar mai putea fi?

Te poţi proteja din a ceda în faţa ispitei sexuale prin luarea în considerare a potenţialelor consecinţe ale unei relaţii sau a unui comportament sexual nepotrivit. Ia în considerare consecinţele pierderii respectului copiilor tăi. Ia în considerare consecinţele asupra căsniciei, familiei și a lucrării tale. Ia în considerare consecinţele asupra adunării pe care o conduci – după cum ar fi sentimentul trădării, neîncrederii, sau a ispitei de a urma exemplul tău. Ia în considerare consecinţa îndurerării Domnului care a murit pentru a te salva de păcatele tale. Ia în considerare consecinţa remușcărilor și amintirilor pline de vinovăţie care te vor vâna tot restul vieţii tale.

Te poţi proteja din a ceda în faţa ispitei sexuale prin dezvoltarea unor relaţii adecvate. Iosif considera relaţiile sale cu Potifar și cu Dumnezeu mai importante decât o plăcere de moment (cf. Geneza 39). El și-a menţinut relaţia și respectul faţă de Potifar („Soţul tău nu mi-a oprit nimic cu excepţia ta care ești soţia lui”) dar și relaţia și respectul faţă de Dumnezeu („Cum aș putea să fac un astfel de rău și să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu”). Aceasta l-a protejat pe Iosif într-un moment extrem de vulnerabil faţă de ispita sexuală.

Te poţi proteja din a ceda în faţa ispitei sexuale prin a acţiona cu responsabilitate și maturitate. Comportamentul sexual neadecvat este produsul iresponsabilităţii și imaturităţii. Din nou, exemplul lui Iosif – el a acţionat cu responsabilitate, maturitate și înţelepciune în relaţia sa cu angajatorul și locul său de muncă.

Te poţi proteja din a ceda în faţa ispitei sexuale prin dezvoltarea și întărirea căsniciei tale (dacă ești căsătorit). Aceasta este probabil cea mai bună metodă de a-ţi apăra curăţia sexuală. Deci asiguraţi-vă că petreceţi timp cu soţia dvs. și că o iubiţi profund. Asiguraţi-vă că femeile din jur (în cazul unui bărbat) cunosc faptul că soţia este numărul 1 în viaţa dvs. Ţine-ţi toate celelalte femei la distanţă de cel puţin o lungime de-un braţ.

Partea a III-a. Gânduri Devoţionale: Hristos – Exemplul Nostru Pentru BiruireaIspitei²

De: Dr. John MacArthur, Pastor,Grace Community Church, Sun Valley, California

„Dar Isus a răspuns: ‘Este scris… este scris… este scris…’” (Mat. 4:4a, 7b, 10b)

Domnul Isus Hristos este într-adevăr exemplul nostru suprem al modului în care trebuie să rezistăm în faţa ispitei. Evrei 4:15 ne aminteşte că „Căci n-avem un Mare Preot, care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre; ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat” (cf. 2:18). Responsabilitatea noastră este de a lua în considerare multiplele căi prin care El a fost ispitit, să privim la El şi să urmăm exemplul Său în întoarcerea de la păcat.

Isus a întâlnit cele mai rele ispite pe care Satana le putea arunca către El, dar El a ieșit victorios. Acum El este gata să împărtășească bucuria victoriei cu toţi sfinţii Săi. "Nu v-a ajuns nici o ispită, care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda"(1 Corinteni 10:13.).

Cheia triumfului nostru asupra ispitei este de a rezista în acelaşi fel în care a făcut-o Domnul Isus, prin ascultarea totală faţă de Dumnezeu și de Cuvântul Său. La fel ca în fiecare aspect al vieţii creștine, vom avea succes în a rezista tentaţiei prin "a ne uita ţintă la Căpetenia şi Desăvârșirea credinţei noastre, adică la Isus" (Evrei 12:2). Asemenea alergătorului care învaţă să își ţină ochii pe linia de sosire în timp ce aleargă, neîmpiedicându-se de orice obstacol care apare în timpul cursei, tot așa şi noi trebuie să ne uităm ţintă la obiectivul final –de a fi cu gloriosul nostru Domn şi Mântuitor o veşnicie în rai.

Întreabă-te: Cuvântul lui Dumnezeu este de așa natură încât cu cât ne petrecem mai mult timp în El, cu atât mai mult se scufundă în noi - în inimile noastre, în gândurile noastre, în impulsurile noastre, reacţiile și conversaţiile noastre. Cercetezi zi de zi din această comoară? Ești miniere de zi cu zi din aceasta comoara? Asigură-te că Satana trebuie să treacă peste un munte al Scripturii înainte de a ajunge la tine.

Partea a IV – a. Schiţe De Predici

Dr. Roger Pascoe, Președintele Institutului Biblic pentru Predicare
Cambridge, Ontario, Canada

Am publicat o serie de predici cu privire la cele şapte miracole supranaturale ale Domnului Isus după cum sunt prezentate în Evanghelia după Ioan. În ultima ediţie a Jurnalului Electronic al Păstorilor am publicat ultimele patru schiţe de predici din această serie. Acum vom începe o nouă serie de schiţe de predici cu privire la cele şapte dialoguri (sau discursuri) ale Domnului Isus prezentate în Evanghelia după Ioan.

Schiţa de Predică
Ioan3:1-8. Dialogul Domnului Isus cu Nicodim (Partea 1)

Pentru versiunea audio în limba engleză a acestui mesaj faceţi click pe aceste link-uri:
Ioan 3:1-5; Ioan 3:5-6; Ioan 3:7-8

Subiect :Intrarea în Împărăţia lui Dumnezeu

Punctul 1: Care este cheia pentru a intra în Împărăţia lui Dumnezeu? (2-3)

1. Împărăţia lui Dumnezeu are atât un aspect spiritual cât şi unul fizic

2. Intrarea în Împărăţia lui Dumnezeu se bazează pe principiul spiritual al naşterii din nou

Punctul 2: Cum are loc naşterea din nou? (4-8)

1. Naşterea din nou are loc prin apă şi duh (5)

2. Naşterea din nou este total diferită de naşterea fizică (6)

3. Naşterea din nou este cheia universală în Împărăţie (7)

4. Naşterea din nou este asemenea vântului (8). 

---

¹ John Piper, A Godward Life (Sisters, Oregon:Multnomah Publishers, 1997), 124-125.

² John MacArthur, “Why the Priority of Humility?” in Daily Readings from the Life of Christ (Chicago: Moody Publisher, 2008), February 12.